Romanul „Colhoz" al lui Emmanuel Carrère, apărut în traducere românească, reconstituie istoria familiei materne a scriitorului pe fundalul Europei ultimelor două secole.
„Colhoz" de Emmanuel Carrère propune, prin vocea autorului, o reconstituire a istoriei familiei sale materne, care traversează imperiul țarist, mica republică a Georgiei și Franța refugiaților din calea revoluției bolșevice.
Cartea pornește de la documentele strânse de tatăl scriitorului, îndrăgostit de universul din care provenea soția sa, și acoperă aproximativ două sute de ani de istorie europeană. Familia maternă a lui Carrère își are rădăcinile în aristocrația țaristă și în intelectualitatea georgiană, două lumi care se reunesc în Franța anilor '20 ai secolului trecut. Potrivit Bookhub, autorul descrie traiectoriile individuale ale membrilor familiei, oamenii pe care aceștia îi întâlnesc și personalitățile culturale ori politice cu care intră în contact, alcătuind un mozaic de notații și amintiri ce funcționează ca o enciclopedie a ultimului secol.
Figura centrală rămâne mama scriitorului, portretizată cu o luciditate care nu exclude afecțiunea. Bookhub observă că imaginea ei trimite, prin structura interioară, la un alt portret matern notabil din literatura recentă tradusă în română — cel din „Refugiul meu, furtuna mea" de Arundhati Roy. Dincolo de diferențele istorice și geografice, cele două personaje împărtășesc o voință remarcabilă, o forță interioară impresionantă, dar și o dominație acaparantă asupra celor apropiați.
Observațiile lui Carrère despre spațiul ex-sovietic constituie un strat aparte al cărții. Autorul notează, citat de Bookhub: „În Franța trăim sub regimul umorului și al ironiei obligatorii. Aici, în această bucată congelată de URSS și de Rusie eternă, așa ceva pur și simplu nu există: până și bucuria este luată în serios." Referirile la Rusia lui Putin și la războiul din Ucraina adaugă o urgență contemporană unui text altfel dominat de memorie și arhivă. Carrère mărturisește că nu a înțeles la timp că Putin „era absolut hotărât" să remedieze ceea ce numise „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX".
Un alt fir al cărții îl reprezintă reflecția despre literatură și lectură ca resurse formatoare. Bookhub semnalează că Carrère scrie, în fond, și o carte despre cărți, propunând o distincție între dimensiunea orizontală a vieții — iubirea, prietenia, solidaritățile între contemporani — și cea verticală, a relațiilor dintre generații, pe care o consideră „secretul marilor cărți".
„Colhoz" urmează să fie discutat în cercurile literare din România pe măsură ce traducerea circulă, cartea impunându-se deopotrivă ca document istoric și ca meditație asupra memoriei familiale.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.