Performance la Muzeul Apei din Timișoara, în încheierea proiectului „Pedagogia Apei"

Pe 13 și 14 noiembrie, Muzeul Apei din Timișoara găzduiește „Despre incredibila permeabilitate a materiei", un performance interdisciplinar care marchează finalul proiectului „Pedagogia Apei", dezvoltat de organizația Indie Box.

Proiectul „Pedagogia Apei: Reziliență, Memorie și Mișcare" a fost construit în jurul cercetării Gravity Break, o practică somatică elaborată de Alexandra Bălășoiu și Cătălin Diaconu, care utilizează apa și suspendarea gravitației ca punct de plecare pentru explorarea mișcării și a percepției. În vara anului 2024, cercetarea a continuat prin „Academia de Plutire", o rezidență de co-creație la care au participat familii din Timișoara, părinți și copii explorând împreună teme precum relaxarea, renunțarea la control și gestionarea tensiunilor cotidiene.

Lucrarea care încheie acest parcurs este creată de coregrafa Alexandra Gîrbea împreună cu muzicienii Uțu Pascu și Sergiu Cătană. Cele două reprezentații, programate în fiecare seară de la ora 19:00 în spațiul fostei uzine de la Calea Urseni nr. 26, propun o instalație performativă în care dansul contemporan și compoziția muzicală live se articulează în jurul ideii de permeabilitate — a materiei, a corpului și a granițelor dintre interior și exterior. Accesul este gratuit, în limita locurilor disponibile, cu înscriere prealabilă.

Potrivit descrierii proiectului, lucrarea pornește de la analogia dintre apă și sunet: ambele invadează, umplu și reconfigurează spațiul în care pătrund, iar corpul uman este tratat ca un mediu fluid, capabil să reflecte și să răspundă acestor forțe. Bookhub notează că „prin dialoguri vii între compoziția muzicală și mișcare, performance-ul propune o experiență senzorială" menită să chestioneze limitele percepute ale propriului corp în raport cu mediul înconjurător.

Dimensiunea ecologică a proiectului este explicită. Ideea că oamenii și natura constituie sisteme distincte și impermeabile este pusă sub semnul întrebării, într-un context în care efectele schimbărilor climatice fac tot mai vizibilă interdependența dintre corpul uman și mediul natural. Alegerea locației susține această lectură: arhitectura industrială a Muzeului Apei, construită cândva pentru a gestiona distribuția apei în oraș, devine un spațiu de rezonanță acustică și corporală, reactivat printr-un alt tip de circulație — cea a sunetului și a mișcării.

Evenimentele din 13 și 14 noiembrie reprezintă ultima etapă publică a unui proiect care a traversat mai multe formate — rezidență, atelier, cercetare pedagogică — înainte de a se cristaliza într-o formă scenică adresată publicului larg din Timișoara.