Festivalul vienez Wiener Festwochen 2026, curatorirat de Milo Rau, a adus în prim-plan spectacole care reflectă transformările politice și culturale ale momentului, inclusiv sfârșitul mandatului Shermin Langhoff la Gorki Theater Berlin.
Wiener Festwochen 2026, desfășurat între 15 mai și 21 iunie la Viena sub tema „Republic of Gods - Time for New Gods!" și curatorirat de regizorul Milo Rau, a prilejuit o serie de spectacole diverse care convergeau, uneori surprinzător, spre aceleași întrebări despre corp, voce și reprezentare colectivă.
Printre producțiile prezentate s-a numărat și „Kassandra" a regizoarei poloneze Marta Górnicka, ultima premieră din mandatul Shermin Langhoff la Teatrul „Maxim Gorki" din Berlin. Spectacolul pornește de la figura mitologică a Casandrei — femeie, purtătoare a unei dizabilități atribuite, victimă a violenței —, a cărei voce a fost sistematic ignorată și discreditată, o condiție pe care psihologia contemporană o descrie drept Sindromul Casandra. Górnicka, cunoscută pentru demersurile sale corale începute în 2009, construiește din această figură arhetipală un discurs despre mecanismele tăcerii impuse.
Contextul în care apare spectacolul este semnificativ. Scena9 notează că Shermin Langhoff își încheie după 13 ani mandatul de directoare a Gorki Theater Berlin, instituție pe care a transformat-o printr-un concept propriu: teatrul postmigrant. Acesta explora, teoretic și practic, experiența comunităților venite în Germania începând cu generațiile postbelice — în special cea turcă, adusă inițial ca forță de muncă industrială — și s-a extins ulterior pentru a include refugiații din zonele de conflict contemporane și migranții economici. În anii în care Germania primea și dezbătea soarta celor aproximativ un milion de refugiați sirieni acceptați sub conducerea Angelei Merkel, Gorki Theater a funcționat ca un spațiu de reflecție și vizibilizare a acestor tensiuni.
Mandatul lui Langhoff s-a dezvoltat în paralel cu mișcările globale #MeToo și #BlackLivesMatter, pe care instituția le-a absorbit și le-a transpus scenic, consolidând un ansamblu actoricesc divers ca etnie, naționalitate și identitate de gen. Rezultatele au fost recunoscute: două premii pentru Teatrul anului în Germania, în 2012 și 2014. Potrivit Scena9, plecarea lui Langhoff este însoțită și de cea a unor actori reprezentativi ai trupei, iar viitoarea directoare, Çağla Ilk, a anunțat o reorientare spre instalații performative, la intersecția artelor vizuale cu teatrul, renunțând practic la conceptul postmigrant.
Această schimbare de direcție survine într-un moment în care, la nivel european și transatlantic, curentele politice care au alimentat ideologic proiectul Gorki Theater — drepturile civile, diversitatea, incluziunea — sunt în regres vizibil. Scena9 observă că, deși mandatul lui Langhoff a fost marcat și de controverse privind exercitarea autorității, el rămâne un reper în istoria teatrului politic european.
Încheierea acestui capitol la Gorki Theater Berlin se înscrie într-un proces mai larg de reconfigurare a instituțiilor culturale europene în fața presiunilor politice ale momentului.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.