„Muzele lui Brâncuși", o carte despre femeile din umbra sculptorului

Istoricul de artă franco-român Doina Lemny aduce în fața publicului românesc, prin traducerea volumului Brancusi et ses muses (2022), o cercetare dedicată femeilor care au traversat existența și atelierul lui Constantin Brâncuși, cartea fiind publicată în 2026 la Editura Vremea, în colecția Arte, în traducerea Silviei Colfescu.

Doina Lemny este una dintre cele mai avizate voci în materie de studiu brâncușian, autoare a mai multor lucrări dedicate sculptorului și distinsă cu Premiul de excelență al artelor și culturii acordat de Institutul Cultural Român, precum și cu Diploma „Distincția culturală" din partea Academiei Române, ambele în 2018. Volumul de față se bazează pe o bibliografie vastă, construită din arhive și lucrări de referință în română, engleză și franceză, și propune o privire inedită asupra vieții private a artistului, urmărind rolul pe care anumite femei l-au jucat în etape distincte ale creației sale.

Ediția românească este concepută ca un album elegant, îmbinând textul analitic cu fotografii de epocă ale personalităților evocate și cu imagini ale sculpturilor aferente. Potrivit Bookhub, autoarea pornește în introducere de la întrebări fundamentale privind natura relației dintre Brâncuși și muzele sale — dacă acestea îl iubeau pe om, arta sa sau întregul, inextricabil legat de felul în care sculptorul traducea în marmură și bronz frumusețea feminină. Răspunsurile nu sunt oferite explicit, ci lăsate să se contureze din reconstituirea atentă a fiecărei relații în parte.

Un merit aparte al cărții, semnalat de aceeași sursă, constă în demontarea unor mituri despre viața sculptorului, perpetuate prin presupuneri sau prin repetarea necontrolată a unor informații neverificate. Printre primele muze analizate se numără Renée Irana Frachon, considerată posibila sursă de inspirație pentru Muza adormită (1910), o sculptură în bronz lustruit al cărei original stă la baza altor cinci copii. Renée a primit una dintre aceste copii și a întreținut cu Brâncuși o îndelungată corespondență, ultima scrisoare fiindu-i trimisă sculptorului pe 18 decembrie 1956, cu câteva luni înainte ca acesta să se stingă, în martie 1957. Ulterior, baroneasa a donat piesa Muzeului Național de Artă Modernă din Paris.

Un alt portret central al volumului este cel al Margit Pogány, prietenă a sculptorului încă din 1908, a cărei prezență stă la originea uneia dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Brâncuși — Dra Pogany, despre care Doina Lemny susține, potrivit Bookhub, că „a devenit de-a lungul timpului efigia bustului feminin modern".

Volumul urmează să fie prezentat publicului în cadrul unor evenimente culturale programate în cursul anului 2026.