Patrimoniul textil românesc, în dialog intercultural la MNAR

Expoziția „Celebrăm The Met. Piese de vârf din donația The MET către Muzeul Textilelor" este deschisă publicului în Galeria de Artă Orientală a Muzeului Național de Artă al României, prezentând cincizeci de piese dintr-o donație de peste 1.800 de obiecte pe care The Metropolitan Museum of Art din New York a oferit-o în 2018 Muzeului Textilelor din Băița, județul Hunedoara.

Donația a fost generată de aniversarea a 150 de ani ai instituției americane, marcată în perioada pandemiei. Expoziția a fost găzduită inițial la Băița, iar în prezent poate fi vizitată la MNAR până la finalul lunii ianuarie 2027. Proiectul face parte din inițiativa mai amplă „Muzeul Textilelor – Totul se leagă" și este curatoriat de arhitectul Teodor Frolu. Selecția vizibilă la București reprezintă, după cum subliniază dr. Florica Zaharia, fondatoarea Muzeului Textilelor și Conservator Emerita al The Met, „o parte foarte mică" din ansamblul donației.

Principiul curatorial al expoziției pune în relație obiecte provenind din culturi geografic și cultural îndepărtate. Potrivit Modernism.ro, Zaharia a articulat această metodă în jurul unui raționament precis: „cu cât mai distante, cu atât mai evidente", pentru ca fiecare cultură să poată fi identificată și înțeleasă în specificitatea sa. Expoziția se deschide cu un costum de Muscel alăturat unei robe brodate de la Curtea Imperială Chineză, tocmai pentru ca materialele, punctele de broderie și soluțiile tehnice să devină comparabile. Restul selecției este organizat pe tehnici — broderie, țesut complex, alte procedee — cu o secțiune dedicată podoabelor.

Un alt nivel al dialogului privește granițele dintre tradițiile populare europene. Modernism.ro notează că tipologiile sunt adesea comune între culturi balcanice sau central-europene, iar diferențierea se realizează prin studiul motivelor, al materialelor și al compoziției. O piesă pe care un privitor neavizat ar putea-o atribui Banatului sau vestului României provine, de fapt, din Croația; un obiect ungar ilustrează pătrunderea pasmanteriei în costumul tradițional, în zone unde producția textilă s-a industrializat mai devreme.

Zaharia separă explicit criteriile geografice de cele administrative. Împărțirile politice și administrative nu au fost relevante pentru comunitățile care trăiau în condiții climatice și geografice similare, iar materialele disponibile — cânepă și lână aspră în spațiul carpatic, in și lână fină în sud — au determinat direct formele și tehnicile obiectelor produse. Muzeul din Băița practică o colectare sistematică a pieselor însoțite de documentație istorică, un standard rar în marile colecții internaționale. Acolo unde informația de teren lipsește, intervin cercetarea de arhivă, munca de teren, consultarea publicațiilor de specialitate și verificarea de laborator.

Arhitectul Teodor Frolu, care colaborează cu Zaharia de aproximativ opt ani, pregătește extinderea Muzeului Textilelor printr-un proiect ce va conecta clădirea actuală cu o a doua clădire istorică din proximitate, ca etapă următoare a proiectului instituțional.