Romanul „Lica, iubirea vieții" de Iulian Ciocan explorează psihologia vârstelor, iubirea târzie și eșecul profesional printr-o poveste sentimentală plasată într-o redacție din Chișinău.
Scriitorul și publicistul Iulian Ciocan, născut la Chișinău în 1968, publică în „Lica, iubirea vieții" un roman despre iubire asimetrică, umilință profesională și vocație ratată, construit în jurul unui jurnalist de patruzeci și doi de ani îndrăgostit de o colegă cu treisprezece ani mai tânără.
Personajul central, Eugen — poreclit Jenică —, este un jurnalist fără pasiune și scriitor în potență, prins între aspirații literare neîmplinite și rutina unei redacții conduse autoritar. Lica, prescurtare de la Angelica Stelea, este o jurnalistă frumoasă, cu o biografie complicată, care realizează interviuri fără miză și a cărei simpla prezență transformă redacția într-un eveniment. Numele personajelor secundare — Sorin Ceapă, Renata Vreasc, Dumitru Berbecaru, Elvira Leuștean — funcționează ca mici etichete ironice ce plasează fiecare figură într-o categorie umană recognoscibilă.
Bookhub observă că, la suprafață, romanul pare o poveste de dragoste dramatică, dar diferența dintre cei doi protagoniști nu ține atât de vârstă, cât de perspectivă și valori: pentru Eugen, Lica reprezintă o tentativă disperată de a opri timpul, în vreme ce pentru ea, bărbatul nu este decât un punct de pe un traseu incert. Ciocan citează din vocea naratorului: „simțeam cu toată ființa mea că nu era doar seducătoare, ci cu totul deosebită" — o îndrăgostire lucidă în formulare, dar oarbă în substanță.
Cel de-al doilea nivel al cărții este cel social. Portretul șefului de redacție — Pleșcatu cel Parșiv —, desenat până la caricatură, devine o radiografie a raportului șef-subaltern, cu umilințele sale repetate și cu efectele lor psihologice prelungite. Potrivit recenziei Bookhub, Eugen regretă anii risipiți în redacție și caută o ieșire spre vocația literară, fără a găsi o cale clară. Coșmarul în care apar Lica, șeful tiran, copilul și nevasta condensează toate tensiunile unui om prins între dorință și resemnare.
Prin construcția sa, romanul funcționează simultan ca studiu de caracter în sens clasic și ca proză socială, cu o narațiune fluentă care, notează Bookhub, „pare că a fost scrisă dintr-o răsuflare". Ciocan lasă deschisă întrebarea dacă o iubire târzie, provincială și contradictorie poate supraviețui barierelor pe care și le impune singură.
„Lica, iubirea vieții" urmează să fie prezentat publicului în cadrul evenimentelor literare programate de editura care îl publică pe Iulian Ciocan.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.