Marius Rițiu: sculptură la intersecția dintre materie, timp și cosmos

Sculptorul Marius Rițiu, originar din Transilvania și stabilit în prezent la Anvers, vorbește într-un interviu publicat de revista Igloo despre practica sa artistică situată la intersecția dintre sculptură, design și explorarea materialelor.

Rițiu a studiat sculptura și a dezvoltat de-a lungul timpului o direcție distinctă, interesată nu atât de fabricarea formei, cât de descoperirea ei. Lucrările sale — obiecte sculpturale și instalații de mari dimensiuni, prezente atât în galerii, cât și în spații exterioare — poartă influențe din geologie, astronomie, ruine și literatură science-fiction. Artistul declară că miza sa este aceea de a crea „forme care par descoperite mai degrabă decât fabricate, ca niște artefacte venite dintr-un alt timp sau dintr-o altă lume."

Materialul predilect al momentului este cuprul. Igloo notează că artistul îl alege nu doar pentru calitățile sale plastice — capacitatea de a reflecta lumina, de a îmbătrâni vizibil și de a păstra urmele intervenției manuale —, ci și pentru semnificațiile sale mai largi. Potrivit artistului, cuprul „conectează lumea": rolul său în tehnologiile de comunicare și transport l-a transformat, în timp, într-un material cu rezonanță atât fizică, cât și filosofică. Alături de cupru, Rițiu lucrează cu piatră, oțel și materiale recuperate, iar pentru viitor intenționează să experimenteze cu bronzul, fibra de carbon, sticla și cu tehnologii care integrează lumina și mișcarea în sculptură.

Despre procesul de lucru, artistul descrie o metodă deschisă către neprevăzut: schițele inițiale sunt simple, iar lucrările evoluează prin dialogul direct cu materialul. „Încerc să las loc accidentului și surprizei", spune Rițiu, potrivit Igloo. Observarea îndelungată a texturilor și formelor naturale constituie un punct de plecare recurent, regăsindu-se în suprafețele sculpturilor finale. Printre artiștii pe care îi urmărește se numără Michael Heizer, Richard Serra și Tomás Saraceno — trei practici care, fiecare în felul său, redefinesc relația dintre sculptură, spațiu și idee.

Contextul profesional belgian este evaluat cu echilibru: Anversul oferă acces la un ecosistem cultural consistent, cu galerii, colecționari și instituții active în susținerea artei contemporane, însă costurile de producție și concurența ridicată rămân provocări reale.

Sustenabilitatea apare în practica sa nu doar ca reducere a consumului de resurse, ci ca o exigență de durată: Rițiu urmărește crearea unor obiecte cu valoare pe termen lung, capabile să traverseze generații. În prezent, artistul dezvoltă o serie de sculpturi și obiecte luminoase din cupru, inspirate de forme cosmice și ipoteze speculative.