Romanul „Zăpezi de tei" al Ancăi Nedelcu reconstituie, prin șapte foști colegi reuniți la o întâlnire de clasă, un portret al relațiilor umane și al școlii românești în schimbare.
„Zăpezi de tei", romanul semnat de Anca Nedelcu — profesor universitar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București —, propune o radiografie a prieteniilor formate în anii școlii generale și a modului în care acestea rezistă sau se transformă la contactul cu viața adultă.
Punctul de plecare narativ este o reuniune de clasă la care participă șapte foști elevi ai Școlii 30. Întâlnirea funcționează mai degrabă ca pretext: fiecare personaj devine protagonistul unui capitol distinct, iar suma acestor portrete individuale alcătuiește imaginea unei generații. Potrivit Bookhub, „complexitatea portretelor este dată de proporția veridică de noroc și nenoroc, calități și defecte, succese și nereușite din viața fiecăruia", iar autoarea evită atât idealizarea, cât și condamnarea morală facilă.
Romanul abordează, prin destinele personajelor, teme precum abandonul școlar, inechitatea în educație și alternativele nonformale de învățare. Unul dintre fire urmărește constituirea unei trupe de teatru susținute de efortul colectiv al foștilor colegi — un proiect finanțat parțial de autorități și găzduit într-un spațiu donat de unul dintre participanți. Un alt fir narativ îl urmărește pe inspectorul Jean, personaj ambivalent care oscilează între compromisuri profesionale și gesturi de onestitate, și care suferă o transformare odată ce află că va deveni tată.
Bookhub observă că niciun personaj nu este construit în termeni absoluți: „Niciun personaj al romanului nu este până la capăt pozitiv sau negativ", cu rare excepții care ilustrează devoțiunea parentală în condiții extreme. Relațiile dintre părinți și copii ocupă un spațiu consistent în economía cărții: un adolescent crescut fără limite devine violent față de propria mamă, în vreme ce o altă tânără se retrage într-o lume virtuală, în absența părinților absorbiți de carieră. Perspectiva auctorială, notează aceeași sursă, „este autentică, nu foarte optimistă, apropiată de ceea ce vedem că se petrece în societate".
Romanul atinge și structura sistemului de învățământ românesc, surprins într-o perioadă de tranziție — încă marcat de rigiditate instituțională, dar coexistând cu formule alternative, inclusiv modele inspirate din educația finlandeză, prezentate cu o ușoară tentă idealizatoare. Anca Nedelcu semnase anterior, împreună cu fiica sa, volumul „Genialii", iar experiența academică în științele educației este perceptibilă, potrivit Bookhub, în „buna structurare a narațiunii, în substratul etic al prozei și în limpezimea frazei".
„Zăpezi de tei" urmează să fie prezentat publicului în cadrul unor întâlniri cu autoarea programate în perioada următoare.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.