
Scriitoarea daneză Annette Bjergfeldt a vorbit despre romanul „Cinematograful călător al domnului Saito", tradus în 18 limbi, la Festivalul Nordic Exposure de la București.
Scriitoarea daneză Annette Bjergfeldt, autoarea romanului Cinematograful călător al domnului Saito, a participat la Festivalul Nordic Exposure din România, unde a vorbit despre geneza cărții sale, despre memorie, iertare și sensul cuvântului „acasă".
Romanul, apărut la Editura Humanitas Fiction în traducerea Flaviei Teoc, a fost desemnat una dintre cele mai bune cărți ale anului 2023 de publicația daneză Politiken, a ajuns în 18 limbi și a fost finalist la Premiul Martha 2024. Festivalul Nordic Exposure este dedicat literaturii nordice traduse în română și a prilejuit, în această ediție, o întâlnire cu autoarea, moderată de Gabriela Avram pentru Bookhub.
Bjergfeldt a dezvăluit că a început să scrie târziu, la 57 de ani, după o carieră de un sfert de secol ca muziciană, compozitoare și cântăreață. Potrivit dialogului publicat de Bookhub, autoarea mărturisește că și-a dorit să construiască un roman de amploare, în tradiția unor scriitori precum Isabel Allende sau John Irving: „am imaginat că vreau să scriu o poveste [...] dintre acelea care par că pot continua la nesfârșit". Punctul de plecare nu a fost o narațiune completă, ci câteva fragmente disparate — imaginea unei cutii de pantofi în care fusese așezat un nou-născut prematur, o insulă, tangoul, un cinematograf itinerant.
Insula din roman funcționează, în viziunea autoarei, ca un spațiu capabil să primească toate straturile vieții, de la bucurie la pierdere. Bookhub notează că Bjergfeldt descrie structura cărții ca pe un „calendar de Advent: o casă cu 24 de camere, pe care să le poți deschide una câte una", un loc în care coexistă personaje marginalizate, cărora literatura le oferă vizibilitate și demnitate. Autoarea recunoaște o afinitate specială față de cei trecuți cu vederea: „Îmi plac foarte mult cei marginalizați, oamenii cărora nimeni nu le acordă prea multă atenție."
Dincolo de construcția epică, miza romanului rămâne una etică și emoțională. „Am vrut să scriu, într-un fel, o poveste despre iertare și înțelegere", a declarat Bjergfeldt în cadrul dialogului, subliniind că valurile care dau structura narațiunii sunt, de fapt, echivalentul literar al imprevizibilului din viața oricărui om — morți, boli, bucurii neașteptate, catastrofe sau momente de grație.
Romanul urmează să fie disponibil publicului român prin rețeaua de librării, iar prezența autoarei la Festivalul Nordic Exposure deschide posibilitatea unor noi întâlniri între literatura scandinavă contemporană și cititorii din România.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.
