Vlad Nancă explorează ruinele modernismului socialist într-o nouă expoziție

Artistul vizual Vlad Nancă prezintă expoziția „Construction Time Again", o lucrare construită din fragmente de arhivă cinematografică și sculpturală care examinează moștenirea urbană și ideologică a socialismului românesc.

Punctul de plecare al expoziției îl constituie materialele vizuale din anii '70, perioadă în care lecțiile modernismului arhitectural au fost puse în aplicare sub umbrela unei noi ideologii. Multe dintre imaginile folosite au o dimensiune cosmetizată, uneori propagandistică, în special cele extrase din materialele de film. Cu toate acestea, Nancă refuză să trateze această lume exclusiv ca pe un teritoriu utopic. Întrebarea care îl preocupă, potrivit unui interviu acordat publicației Igloo, nu este dacă imaginile descriu o utopie, ci dacă ele nu vorbesc, de fapt, despre „o lume foarte reală, cu spațiile, instituțiile și formele ei de viață colectivă, o lume care între timp a fost abandonată".

Expoziția este ancorată geografic în cartierul Floreasca din București, iar această localizare nu este întâmplătoare. Unul dintre elementele sculpturale — un bloc de nisip — reproduce macheta imobilului în care se află galeria, în timp ce materialul brut provine din filmul „Țărmul n-are sfârșit" al lui Mircea Săucan. Toate filmele utilizate în colajul video datează din perioada în care a fost construit cinematograful Floreasca, aflat în imediata vecinătate a spațiului expozițional. Igloo notează că această suprapunere între reprezentare și realitate fizică dă expoziției o dimensiune deopotrivă documentară și melancolică.

Textul curatorial descrie lumea invocată de artist ca pe una în care „umanitatea începe din nou, de la zero", în care formele moderniste „pornesc de la o pagină goală". Nancă recunoaște că această operațiune poate genera, la rândul ei, un efect utopizant, dar îl înscrie într-un demers mai larg, prezent și în expozițiile anterioare: o privire asupra planetei locuite ca asupra unui spațiu care „nu ne aparține și care trebuie tratat cu toată grija posibilă". Lucrul cu fragmentul — piese disparate, niciodată reconstituite într-un tablou complet — nu este, în viziunea artistului, o strategie nostalgică, ci una care menține o tensiune activă între ce a fost și ce a rămas.

Comparația implicită dintre urbanismul cartierului Floreasca și dezvoltarea Bucureștiului post-decembrist, precum și situația actuală a cinematografului din vecinătate, oferă expoziției un cadru critic față de prezent, dincolo de orice estetizare a trecutului.

Expoziția rămâne deschisă publicului, reprezentând unul dintre proiectele recente ale lui Vlad Nancă care continuă să exploreze relația dintre memorie colectivă, spațiu construit și forme de viață comună.