Violoncelistul Jan Sekaci, format la București și Berlin, vorbește despre raportul dintre competiție și artă, despre maeștrii care l-au format și despre sensul interpretării muzicale.
Violoncelistul Jan Sekaci, format în România și perfecționat la Berlin, susține un recital cameral pe 17 iunie 2026 la Casa Libertății Religioase din Cluj-Napoca, în cadrul seriei de evenimente camerale ale Filarmonicii de Stat „Transilvania".
Sekaci a parcurs un traseu de formare rar pentru un muzician român: studii cu Frans Helmerson, Philippe Muller, Daniel Barenboim și Gautier Capuçon, urmate de o activitate susținută în cadrul Ansamblului Boulez. Mediul berlinez, recunoscut pentru exigența sa, i-a oferit cadrul în care convingerea artistică s-a consolidat treptat, pe fondul unei expuneri constante la repertoriu și la cultură muzicală de înalt nivel.
Într-un interviu acordat publicației Modernism, muzicianul reflectează asupra raportului dintre competiție și artisticitate. Potrivit declarațiilor sale, premiile și concursurile — inclusiv cele de anvergura Concursului Enescu — funcționează în primul rând ca impulsuri, nu ca finalități: valoarea lor stă mai puțin în recompensa materială și mai mult în oportunitățile pe care le generează ulterior, în special invitațiile la concerte. Ruptura față de logica competițională, spune el, nu este un eveniment singular, ci o redefinire graduală a sensului pe care îl dai prezenței pe scenă.
Despre maeștrii cu care a lucrat, Sekaci subliniază, potrivit aceluiași interviu, că dincolo de diferențele de personalitate sau metodă, toți i-au transmis „respectul absolut față de muzică". O altă revelație a acestor întâlniri a fost amploarea cunoștințelor lor: capacitatea de a recunoaște conexiuni și structuri recurente de-a lungul istoriei muzicii. El descrie modul în care înțelegerea sa asupra Concertului pentru violoncel de Dvořák s-a transformat în timp, nu prin aprofundarea partiturii solo, ci prin cunoașterea tot mai detaliată a celorlalte voci ale partiturii orchestrale.
Activitatea sa în muzica contemporană, prin Ansamblul Boulez, coexistă fără tensiune cu un repertoriu construit pe tradiție. Modernism notează că, în viziunea lui Sekaci, aventura artistică „se află în toată muzica pe care alegem să o abordăm", indiferent de epocă — condiția rămâne aceeași: cunoaștere profundă și mijloace tehnice capabile să transforme scriitura în ceva viu.
Recitalul de la Cluj reprezintă una dintre primele apariții publice ale violoncelistului în fața publicului românesc din această stagiune.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.