Vintilă Mihăescu: BD, cenzură și „Cutezătorii" în comunism

Istoricul de artă Cosmin Nasui a consemnat, în cadrul seriei documentare „Ilustratori în misiune" de pe platforma Modernism, mărturia artistului Vintilă Mihăescu despre activitatea sa ca redactor artistic al revistei pentru copii „Cutezătorii", în perioada comunistă.

Mihăescu este cunoscut în principal pentru contribuțiile la arta textilă și tapiseria românească, dar activitatea sa acoperă și pictura, grafica, banda desenată și arta monumentală. Un element recurent în parcursul său profesional este colaborarea strânsă cu soția sa, Viorela Mihăescu, care s-a ocupat de culoare și de execuția în tehnici textile, pe care le-a însușit de timpuriu.

Formarea sa artistică a început la Caracal, sub îndrumarea unor graficieni și scenografi locali, continuând la Liceul „Tonitza" din București și la Institut, unde a optat pentru specializarea în textile — considerând că regulile de compoziție erau identice cu cele ale artei monumentale. Perioada studiilor a fost marcată de profesori cu abordări contrastante: dacă Corneliu Baba căuta autenticitatea fiecărui student, alți pedagogi, precum Ciucurencu, impuneau propria formulă estetică. Un profesor de desen tehnic, arhitectul Stratulat, i-a revelat ceea ce Nasui numește „geometria secretă a pictorului", un cadru analitic care a rămas definitoriu pentru viziunea sa.

Episoadele legate de cenzură sunt dintre cele mai ilustrative pentru mecanismele culturale ale epocii. Modernism.ro consemnează că, în preajma unui vernisaj la Simeza, Uniunea Artiștilor Plastici a refuzat deschiderea expoziției pe motiv că lipsea componenta de artă decorativă. Mihăescu a transpus desenele pe pânză de metraj în câteva zile, transformându-le în „panouri decorative" admisibile. Ministerul Culturii a solicitat ulterior eliminarea unor nuduri, invocând zvonuri din mediul cultural — „se aude în târg", potrivit relatării artistului, citat de Modernism.ro. Inițial a afișat etichete cu mențiunea că lucrările au fost retrase la cererea ministerului, renunțând în cele din urmă la acest gest.

Cât privește concursul pentru tapiseria Teatrului Național, Mihăescu descrie o situație revelatory pentru logica instituțională a vremii: deși obținuse primul loc, comisia nu i-l putea acorda din cauza lipsei calității de membru UAP și a absenței unui atelier în București. A acceptat premiul al doilea, cedând în scris primul loc unor artiști care, în opinia sa, nu aveau pregătirea tehnică necesară pentru o lucrare de asemenea anvergură.

La „Cutezătorii", unde a lucrat aproximativ între 1970 și 1977, cu colaborări ulterioare, Mihăescu a activat alături de graficianul Pompiliu Dumitrescu, pe care îl consideră, potrivit Modernism.ro, „poate cel mai mare grafician pe care l-a avut România". Activitatea redacțională era, în descrierea sa, una „infernală" și „semipolitică", supusă presiunilor ideologice specifice publicațiilor destinate copiilor în perioada Ceaușescu.

Seria „Ilustratori în misiune" continuă să recupereze mărturii despre infrastructura culturală a comunismului românesc, văzută din interior.