„Undă verde", documentarul lui Pavel Cuzuioc despre sinuciderea asistată, la TIFF

Documentarul „Undă verde" (Green Light) al regizorului Pavel Cuzuioc, originar din Republica Moldova și stabilit de peste două decenii la Viena, a avut primele proiecții în România la cea de-a 25-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, de la Cluj-Napoca.

Filmul urmărește activitatea neuropsihiatrului german Johann Spittler, unul dintre puținii specialiști atestați în Germania pentru a evalua capacitatea decizională a persoanelor care solicită sinucidere asistată — o practică intrată în legalitate în această țară în 2020. Potrivit informațiilor prezentate de Scena9, doctorul Spittler a aprobat peste 700 de astfel de solicitări, provenite de la pacienți cu afecțiuni dintre cele mai diverse, de la boli terminale până la tulburări psihiatrice.

Cuzuioc nu este la primul documentar construit în jurul temelor limită. În 2010 a debutat în lungmetraj cu „Doina groparilor", filmat într-unul dintre cele mai mari cimitire din Europa, iar filmografiei sale i-au urmat portrete ale garderobiereilor de operă, ale depanatorilor de telefoane și ale astrofizicienilor care caută inteligență extraterestră. „Undă verde" continuă această explorare a existenței prin unghiuri neconvenționale.

Filmul a avut premiera internațională în 2024 la Festivalul de la Locarno, secțiunea Semaine de la Critique, după care a obținut Premiul principal la cel de-al 23-lea International Human Rights Documentary Film Festival — Docudays UA de la Kyiv, precum și Franz-Grabner-Preis 2026 pentru cel mai bun documentar de cinema la Diagonale.

Într-un dialog acordat Scena9 cu ocazia proiecțiilor de la TIFF, regizorul a reflectat asupra rolului pe care documentarul îl poate — sau nu îl poate — juca în raport cu realitatea socială. Cuzuioc amintește de o afirmație a lui Michael Haneke, fostul său profesor la Universitatea de Muzică și Artă Dramatică din Viena: „Dacă voi credeați că filmul poate schimba ceva, vă faceți mari iluzii". Regizorul subscrie parțial acestei perspective, distingând între documentarul de tip jurnalistic-activist și cel contemplativ, pe care îl practică el însuși. Scena9 notează că, în viziunea lui Cuzuioc, documentarele pe care le preferă „îți arată care e situația și te invită să contemplăm împreună", fără a impune o concluzie.

Referindu-se la apropierea repetată de teme legate de moarte în filmografia sa, regizorul formulează o idee centrală pentru întreg demersul său artistic: „Cu cât te învârți mai aproape de moarte, cu atât descoperi câtă viață poate să existe acolo".

Distribuția internațională a filmului urmează să fie stabilită în perioada imediat următoare festivalurilor din acest sezon.