Ariane Matiakh la pupitrul Filarmonicii George Enescu

Dirijoarea franceză Ariane Matiakh a susținut recent două concerte cu Orchestra Filarmonicii George Enescu din București, într-un program alcătuit din Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de Johannes Brahms și Simfonia nr. 8 de Antonín Dvořák.

Matiakh este a doua dirijoare invitată în stagiunea curentă a Filarmonicii George Enescu, după Alena Hron. Deși parcursurile lor profesionale prezintă anumite similitudini, cele două personalități artistice se diferențiază prin formație și prin repertoriul asumat. Concertele din această stagiune continuă o tendință vizibilă în programarea instituției, de a include la pupitru dirijoare cu cariere internaționale consolidate.

Concertul nr. 1 în re minor, op. 15 de Brahms a reprezentat, potrivit Bookhub, „piatra de încercare pentru public", cu secțiuni interpretate inegal din punct de vedere valoric. Solistul serii, pianistul Saleem Ashkar, a adus o prestație tehnică solidă, însă cronica notează că acesta părea „mai concentrat pe tehnică decât pe dialogul cu orchestra". Matiakh a preluat rolul de mediator între solist și orchestră, sprijinindu-se pe experiența lui Liviu Prunaru, concertmaistru al Royal Concertgebouw Orchestra, prezent în formație.

Simfonia nr. 8 în sol major, op. 88 de Dvořák a reprezentat punctul culminant al serii. Bookhub remarcă felul în care dirijoarea „a reușit să managerieze intrările cordarilor și ale suflătorilor", impunând un control dinamic atent dozat. Secțiunea de vals a fost condusă într-o manieră care „a făcut publicul să se simtă ca într-o uriașă sală de bal", iar momentele finale au păstrat entuziasmul în limite rafinate, fără exces. Au fost remarcate în mod special solo-urile flautelor, cu Joidy Bianco în prim-plan, alături de prestația trompetelor.

Concertul s-a încheiat cu aplauze prelungite din partea publicului și a membrilor orchestrei, semn al unei colaborări reușite. Ariane Matiakh urmează să continue seria angajamentelor internaționale, agenda unui dirijor invitat presupunând, de regulă, trecerea rapidă între formații și repertorii diferite în intervale scurte de timp.