Un bursier indonezian care a studiat cinci ani la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca reflectează asupra diferențelor radicale dintre viața urbană din România și cea din Jakarta.
Un eseu publicat pe Scena9 propune o comparație insolită între Cluj-Napoca și Jakarta, semnată de un student indonezian care a trăit cinci ani în România cu o bursă oferită de guvernul român.
Autorul a ajuns la Cluj-Napoca în decembrie, în cadrul unui program de burse pentru studenți non-UE. Scena9 notează că, în anul în care acesta a aplicat, 2020–2021, programul înregistra 959 de înscrieri, pentru ca în 2023–2024 numărul să depășească 50.000 — un indicator al creșterii vizibilității României ca destinație universitară pentru studenți din afara Uniunii Europene. Din cei care au candidat în anul său, au fost admiși 82 de persoane.
Nucleul eseului nu este însă statistic, ci senzorial: diferența dintre a merge pe jos în cele două orașe. La Cluj, autorul descrie trotuarul ca pe un dat firesc — o continuitate spațială care îi permite să se deplaseze dinspre Mănăștur spre Someș, spre parcuri sau stații de transport în comun, fără anxietate. Primul moment în care o mașină a oprit pentru el la o trecere de pietoni nesemaforizată, lângă Opera Maghiară, l-a surprins suficient încât să mulțumească șoferului — un gest pe care, ulterior, și l-a recunoscut ca revelaţie involuntară a unui contrast profund.
În Jakarta, traversarea unei străzi funcționează după o cu totul altă logică. Potrivit Scena9, autorul descrie ritualul local: evaluarea traficului de la marginea trotuarului, citirea vitezei motocicletelor și mașinilor de pe benzi diferite, ridicarea mâinii pentru a semnala prezența, apoi introducerea propriului corp în fluxul negociat al circulației. Miza nu este simbolică — în Indonezia s-au raportat circa 21.500 de decese în accidente rutiere într-un singur an, pietonii fiind printre cele mai vulnerabile categorii.
Eseul evită idealizarea. Autorul precizează explicit că Cluj-Napoca nu a reprezentat pentru el o fantasmă europeană din serial, ci o experiență cu texturi contradictorii: „bine și rău și frumos și urât și rece și cald, toate-n același timp", potrivit Scena9. România înseamnă, în amintirile sale, hotdogi ieftini și bere de la Profi, blocuri comuniste în ger și șaormerii de noapte — o geografie afectivă mai puțin despre grandoare și mai mult despre detalii practicabile ale vieții cotidiene.
Întors la Jakarta, redenumit de prieteni „băiatul Europa", autorul identifică în trotuarul clujean nu un simbol al superiorității occidentale, ci un instrument elementar al autonomiei urbane — unul a cărui absență sau precaritate în alte contexte devine vizibilă abia după ce ai experimentat prezența lui.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.