Un ghid despre ego și decizii: „Distanțarea" lui Marquet și Gillespie

O carte de dezvoltare profesională și personală semnată de David Marquet și Michael Gillespie, intitulată Distanțarea: Cum își redefinesc marii lideri perspectiva pentru a lua decizii mai bune, a apărut în traducere românească la Editura ACT și Politon, aducând în discuție mecanismele prin care egoul distorsionează judecata și felul în care detașarea conștientă poate corecta acest efect.

Premisa cărții pleacă de la un fenomen pe care autorii îl numesc „cufundare de sine" — tendința fiecărui individ de a percepe realitatea prin filtrul propriilor experiențe acumulate, al convingerilor formate de-a lungul vieții și al răspunsurilor emoționale imediate. Acest filtru funcționează în mod automat și este cu atât mai activ în situații de presiune sau conflict, tocmai atunci când claritatea de gândire este cel mai necesară. Marquet, specialist în leadership, și Gillespie, expert în psihologia organizațională, argumentează că înțelegerea acestui mecanism reprezintă primul pas spre depășirea lui.

Potrivit Bookhub, autorii descriu egoul ca pe un mecanism de apărare care operează înainte ca informația să ajungă la conștiință: „Atunci când este activat, egoul este apărătorul și promotorul nostru înnăscut, având o singură misiune: să ne facă să «dăm bine» și să avem o părere bună despre noi înșine. Face acest lucru filtrând realitatea chiar înainte ca aceasta să ajungă la percepția noastră." Consecința este că informațiile care ar putea tempera o reacție impulsivă sunt ignorate sau minimalizate fără ca persoana să conștientizeze acest proces.

Cei doi autori identifică o formă specifică de ego fragil care generează, conform aceluiași volum, „o atitudine defensivă, aroganță, nesiguranță și fragilitate, distorsionându-ne viziunea asupra realității". În această stare, gândirea rămâne, în descrierea lor, „blocată într-o perspectivă mioapă, la persoana întâi, în care emoțiile întunecă judecata și separarea dintre gânduri și sentimente devine imposibilă."

Soluția propusă de Marquet și Gillespie nu implică suprimarea emoțiilor, ci crearea unui interval deliberat între stimul și reacție — ceea ce autorii numesc „distanțare de sine". Această stare presupune adoptarea temporară a unei perspective exterioare, la persoana a treia, prin care individul se poate observa pe sine și situația fără implicare directă. Concret, volumul structurează această abordare în trei tehnici: „Fii altcineva", „Fii altundeva" și „Fii altcândva" — fiecare menită să scoată gânditorul din propriile tipare și să reducă distorsiunile cognitive asociate cu supraevaluarea contribuției personale sau cu reacțiile defensive.

Distanțarea urmează să fie prezentată publicului în cadrul unor evenimente dedicate în perioada imediat următoare publicării.