Regizorul David Robert Mitchell revine cu un film de gen despre o suburbie americană invadată de dinozauri, combinând spectacolul blockbuster cu o fabulă despre familie și societate.
„The End of Oak Street", cel mai recent film al regizorului David Robert Mitchell, propune o invazie de dinozauri într-un cartier rezidențial american, ambalând tensiunea de supraviețuire în registrul fabulei sociale cu tentă nostalgică.
Mitchell, cunoscut pentru „Under the Silver Lake" (2018), revine după opt ani cu un proiect de gen plasat în anii '80, în care Anne Hathaway și Ewan McGregor interpretează un cuplu suburban prins în mijlocul unui dezastru improbabil. Acțiunea se construiește în jurul instinctului protector reactivat de criză: el fără loc de muncă, ea cu ambiții literare nefinalizate, amândoi redescoperiți de urgența catastrofei. Producția mizează pe nostalgia estetică a deceniului și pe o coloană sonoră marcată de șlagăre pop ale epocii.
Scena9 observă că filmul „funcționează fix așa, între metafore mai mult sau mai puțin subtile și secvențe de acțiune pură", poziționând proiectul undeva între comentariul ideologic și divertismentul de familie. Publicația notează că Mitchell preia formula spielbergiană pentru a livra „o fabulă despre societate, la pachet cu multă distracție", deși rezultatul este „mai reflexiv, dar și mai mic ca anvergură" față de modelele declarate.
Critica identifică și o dimensiune politică difuză: dinozaurii pot fi citiți, potrivit Scena9, ca parabolă pentru imigranți, pentru agenții ICE sau pentru criza climatică, însă filmul nu angajează clar niciunul dintre aceste sensuri. Mesajul rămâne deliberat ambiguu, „practic «orice»", ceea ce diluează forța alegorică a întregului. Figura orfanei de culoare adoptate de familia albă e semnalată ca recurs la clișeul white saviour, grefat pe o pledoarie pentru valorile familiei nucleare.
Pe plan vizual, Scena9 remarcă momente în care simțul mizanscenei prevalează — dinozaurii surprinși în decorul banal al suburbiei, printre frânghii de rufe și etaje de case unifamiliale — însă concluzionează că primatul creativ aparține în cele din urmă departamentului de efecte vizuale. CGI-ul, oricât de elaborat, aplatizează lumea filmului și îl îndepărtează de tensiunea concretă pe care genul o poate genera.
„The End of Oak Street" urmează să fie lansat în cinematografele din România în cursul verii.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.