„The Backrooms", filmul de groază al unei generații digitale

„The Backrooms", lungmetrajul de debut al lui Kane Parsons, produs de A24, propune un tip de groază construit din nostalgie digitală, arhitectură dezorientantă și ceea ce critica de specialitate numește „analog horror" — un subgen cu origini în comunitatea de meme și creepypasta a internetului.

Filmul pornește de la un fenomen cultural bine documentat: imaginea spațiilor interioare abandonate, luminate fluorescent, cu mochete uzate și coridoare fără capăt, a apărut pe 4chan în 2019 și a generat rapid o mitologie colectivă. Termenul „backrooms" desemnează aceste non-locuri, percepute simultan ca familiare și profund amenințătoare — o tensiune care constituie miezul experienței horror pe care filmul încearcă să o transpună pe ecran. Producția lui Parsons este, în această privință, un exercițiu de traducere a unui limbaj vizual născut în cultura internetului către formatul cinematografic mainstream.

Scena9 descrie filmul drept „un amalgam de horror arhitectonic, psihologic și analog horror, distilat din memetică de internet, filtrat prin mașinăria de producție A24", cu doi actori pe care publicația îi apreciază ca valoroși, deși rolurile le sunt „ușor schematice". Aceeași sursă plasează titlul nu neapărat printre cele mai bune filme horror recente, ci „printre cele mai importante", în măsura în care reflectă „id-ul colmatat al unei generații, nostalgică după vremuri pe care ori nu le-a prins, ori și le amintește bizar".

Pentru a contextualiza această dinamică, Scena9 recurge la o comparație istorică: stilul Biedermeier, apărut în spațiul german în primele decenii ale secolului al XIX-lea, a reprezentat retragerea unei burghezii traumatizate de eșecul revoluțiilor liberale în sfera domesticului confortabil. Analogia vizează un mecanism similar — o generație care nu mai produce artă de efuziune, ci de retragere și resemnare estetică. În opinia publicației, anxietățile fiecărei epoci pot fi citite mai ușor în producțiile horror decât în alte forme artistice: frica de conformism a anilor '50 a generat filmele cu monștri atomici, colapsul instituțional al anilor '70 a produs „The Exorcist" și „Rosemary's Baby", body horror-ul anilor '80 a apărut în paralel cu epidemia de SIDA, iar horror-ul social actual — cu metaforele sale difuze — reflectă o degringoladă în care, notează Scena9, „nu mai știm ce este societatea noastră, ce e adevărul și cum arată de fapt realitatea".

„The Backrooms" se înscrie în această genealogie, adăugând un element specific: groaza produsă nu de un monstru clar definit, ci de spațiu și de familiaritate devenită ostilă — o formulă care, potrivit analiștilor, vorbește direct despre experiența unei generații crescute online.

Data lansării în cinematografele românești urmează a fi confirmată de distribuitorul local.