Romanul „Strange Houses" al misteriosului youtuber japonez Uketsu folosește planuri arhitecturale reale pentru a construi o investigație despre crime ascunse în geometria locuinței.
„Strange Houses", romanul semnat de Uketsu — un youtuber japonez ale cărui filmulețe neliniștitoare i-au adus notorietatea și care nu apare niciodată în public fără masca sa albă din papier maché —, a devenit un fenomen editorial internațional, transformând planurile de arhitectură într-un instrument narativ pentru un thriller despre răul ascuns în spațiul domestic.
Casele stranii reprezintă un subiect cu o lungă tradiție în literatura horror, de la casele bântuite și bârlogurile gotice până la spații care deformează realitatea fizică — precum în „The House on the Borderland" de William Hope Hodgson sau în „The Dreams in the Witch House" de H.P. Lovecraft — ori la locuințe a căror degradare funcționează ca metaforă a traumei, în spiritul lui Poe sau al lui Junji Itō. Uketsu preia această tradiție și o reinventează printr-un format narativ neconvențional.
Potrivit revistei igloo, prospețimea cărții constă nu doar în răsturnările de situație, ci în rolul central pe care îl joacă planurile arhitecturale: acestea nu ilustrează povestea, ci reprezintă însuși motivul existenței sale. Narațiunea se desfășoară prin convorbiri transcrise clinic, căutări pe internet și reacții la articole publicate online — o structură care mimează ancheta documentară.
Punctul de plecare este un detaliu bizar dintr-un plan al unei locuințe scoase la vânzare în Tokyo: un spațiu mort inexplicabil care, odată observat, generează o senzație de nefiresc comparabilă cu efectul „uncanny valley". Igloo notează că acest disconfort se amplifică treptat odată cu descoperirea unei a doua case din zona metropolitană a orașului, a cărei stranietate este mai explicită, și cu revelația unei a treia locuințe, construite cu simetrie bilaterală perfectă în raport cu un coridor central terminat printr-un altar budist.
Miza narativă, semnalează aceeași publicație, nu este supranaturalul, ci un rău uman concret: cele trei case par să fi fost proiectate deliberat pentru comiterea și ascunderea unor crime. Această premisă are și un suport documentar sinistru — arhitectura pusă în slujba crimei evocă „Castelul Crimei" construit de H.H. Holmes în preajma Expoziției Mondiale de la Chicago din 1893, deși împrejurările acelui caz rămân neclare până astăzi.
Tensiunea romanului provine și din jocul pe care autorul îl propune cititorului: dacă este acceptată ficțiunea că evenimentele relatate ar fi reale, imersiunea devine completă, granița dintre documentar și invenție estompându-se treptat pe parcursul lecturii.
Lansarea internațională a volumului consolidează statutul lui Uketsu ca voce distinctă a literaturii japoneze de gen, la intersecția dintre horror psihologic și experimentul formal.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.