Șapte ani de critică teatrală la revista Yorick

O redactoare a revistei de cultură teatrală Yorick a marcat recent șapte ani de colaborare neîntreruptă cu publicația, perioadă în care a semnat 453 de articole de critică și jurnalism teatral.

Revista Yorick a apărut în 2009, iar primul contact al autoarei cu publicația a avut loc prin intermediul unui concurs de scriere critică intitulat „Cronicar de ocazie", jurizat de George Banu. Câștigarea acelui concurs, în decembrie 2009, a reprezentat punctul de plecare al unei colaborări care a depășit pragul a șapte ani consecutivi. Primul articol publicat atunci se concentra asupra lumii din culisele teatrului și a modului în care profesia actoricească depășește imaginea scenică pe care spectatorul o percepe din sală.

Potrivit textului publicat pe yorick.ro, experiența acumulată în cadrul revistei a funcționat ca o școală de profesie construită pe libertatea editorială deplină: „Având libertatea absolută a opiniilor mele, am ales fără nicio interdicţie despre ce şi cum să scriu." Autoarea subliniază că această autonomie, departe de a fi un simplu privilegiu, constituie un fundament etic al scrisului critic — asumarea opiniei, căutarea argumentelor clare și exprimarea verticală sub semnătură proprie, inclusiv cu riscul erorii.

Yorick notează, prin vocea colaboratoarei sale, că înțelegerea lumii teatrale s-a transformat profund de-a lungul acestor ani: dacă la început fascinația era romantică, similară entuziasmului naiv al personajului Nina din piesele lui Cehov, cu timpul perspectiva a dobândit mai multă luciditate. Teatrul apare acum descris ca „o cursă lungă, cu obstacole, o cursă de rezistenţă", un mediu traversat deopotrivă de solidaritate și rivalitate, de amabilități de fațadă și de tensiuni reale între cei care îl populează.

Numărul 453, invocat în textul aniversar, este tratat nu ca simplă statistică, ci ca simbol al unui parcurs — mic sau mare, după cum autoarea însăși recunoaște, în funcție de reperul ales pentru comparație. Colaborarea urmează să continue în același registru al scrisului necompromisat față de propria perspectivă critică.