Șaizeci de ore din arestul Securității, reconstituite din 26 casete VHS

Expoziția „A.REST 1989" s-a deschis pe 16 iunie la Muzeul Național de Istorie a României din București, prezentând publicului aproximativ 60 de ore de înregistrări video realizate în arestul Securității, singurele mărturii de acest tip care au supraviețuit Revoluției din 1989.

Materialul provine din 26 de casete VHS identificate și prelucrate de doi cercetători ai Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Casetele documentează interogatorii, celule de detenție și destine individuale din ultimele luni ale dictaturii Ceaușescu, oferind o perspectivă directă asupra mecanismelor represive ale statului comunist în faza sa terminală. Expoziția poate fi vizitată până pe 20 septembrie.

Scena9 descrie, pe baza acestor înregistrări, cazul unui inginer de 39 de ani arestat duminică, 12 noiembrie 1989 — cu opt zile înainte de deschiderea Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român. Bărbatul trimisese timp de trei ani scrisori anonime către Comitetul Central, semnalând disfuncții economice și nemulțumiri sociale. Își protejase identitatea lipindu-și leucoplast pe degete și folosind șabloane de litere, însă scrisorile nu ajunseseră niciodată la destinație: angajații oficiilor poștale care triau corespondența lucrau totodată pentru Securitate. La percheziție, ofițerii i-au confiscat materialele și i-au ridicat soția, deși procesul-verbal consemna doar o sacoșă cu obiecte.

Potrivit Scena9, în timpul interogatoriului, anchetatorii au oscilat între calm și intimidare, cerându-i bărbatului să recunoască în declarație că scrisorile sale erau „necorespunzătoare". Acesta a refuzat categoric, invocând veridicitatea celor scrise. „Depinde de unde vedem lucrurile. Totul e necorespunzător dintr-un anumit punct de vedere", a răspuns el anchetatorilor. Risca între cinci și cincisprezece ani de închisoare pentru „propagandă împotriva orânduirii socialiste".

Un alt caz documentat în aceleași înregistrări este cel al unei femei de 40 de ani, fostă jurnalistă și profesoară, angajată ulterior ca sociologă. Răpită de pe stradă pe 27 februarie 1989, în apropierea hotelului Intercontinental din București, ea a fost plasată fără o acuzație formală în una dintre cele două celule ale arestului echipate cu supraveghere video continuă — motivul invocat de anchetatori fiind plecarea definitivă a soțului din țară. Scena9 notează că „odată închisă în încăperea cu pat de fier, un angajat al statului a ascultat-o și a privit-o neîntrerupt".

Expoziția de la Muzeul Național de Istorie a României rămâne deschisă până în septembrie, urmând să ofere cercetătorilor și publicului larg acces la un corpus documentar de o raritate excepțională în arhivistica postcomunistă din România.