Al patrulea episod al seriei „Cine ascultă o casă?", realizată de Cronicari Digitali, documentează restaurările de la Castelul Daniel din Vârghiș, Castelul Ugron din Filiaș și casa parohială din Lăzarea.
Seria documentară „Cine ascultă o casă?", realizată de Cronicari Digitali, prezintă în cel de-al patrulea episod din 2026 intervențiile de restaurare de la trei monumente din Secuime, ilustrând decizii tehnice concrete luate în șantier, în funcție de descoperiri, buget și destinația viitoare a clădirilor.
Cele trei obiective — Castelul Daniel din Vârghiș, județul Covasna, Castelul Ugron din Filiaș și casa parohială romano-catolică din Lăzarea, ambele în județul Harghita — reprezintă cazuri distincte ale aceluiași demers: recuperarea materialului istoric autentic și adaptarea sa unor utilizări viabile pe termen lung.
La Vârghiș, cercetarea arheologică și arhitecturală a Castelului Daniel a continuat pe parcursul lucrărilor, modificând pe alocuri proiectul inițial. Arhitectul Köllő Miklós descrie cum o tâmplărie înzidită descoperită în cursul șantierului a furnizat modelul pentru reconstituirea ferestrelor. Fragmentele de piatră recuperate din ziduri au putut fi identificate și reintegrate în ancadramentele originale. „Din acel moment era limpede ce aveam de făcut: ceea ce ar fi putut ajunge moloz a revenit la locul său inițial", declară restauratorul de piatră Baróti Hunor, citat în materialul documentar. Același arhitect explică practica de a conserva unele descoperiri sub straturi de protecție, amânând tratarea lor pentru o etapă ulterioară, atunci când resursele nu permit intervenția corespunzătoare.
La Filiaș, Castelul Ugron a ridicat o problemă distinctă: cum poate fi integrat un grânar cu niveluri joase într-un circuit de cazare, fără a altera structura istorică. Soluția adoptată a presupus demontarea scheletului interior din lemn, completarea sa cu elemente noi și remontarea întregului ansamblu cu înălțimile ajustate, structura originală rămânând vizibilă în spațiile de locuit. O pardoseală din sticlă montată în zona recepției permite observarea bolților istorice de dedesubt. Potrivit materialului documentar, arhitectul Köllő Miklós ridică la Filiaș întrebarea sustenabilității pe termen lung: „Cum vor supraviețui aceste monumente? Cum pot fi susținute în timp aceste monumente?" — referindu-se la responsabilitatea comunității și la resursele necesare întreținerii lor după finalizarea restaurării.
La Lăzarea, intervenția asupra casei parohiale romano-catolice a recuperat straturi succesive de istorie: sub văruiala albă a sălii de onoare a fost identificată o pictură ornamentală executată cu șabloane, refăcută de o echipă locală de restauratori pe parcursul a opt luni de lucru. Scara exterioară adăugată ulterior a fost eliminată, logia și prispa au fost redeschise, iar învelitoarea din tablă a fost înlocuită cu țiglă solzi. Tâmplăriile originale au fost restaurate, iar cele înlocuite de-a lungul timpului au primit replici fidele.
Episodul următor al seriei va continua documentarea proceselor de restaurare din regiune, cu accent pe relația dintre decizia tehnică și contextul comunitar.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.