Rachid Benzine reconstituie istoria palestiniană prin vocea unui librar

Romanul „Librarul din Gaza" al scriitorului franco-marocan Rachid Benzine construiește, printr-un dialog dintre un fotograf de război și un librar palestinian, o panoramă a istoriei unui popor marcat de deposedare și exil.

Punctul de plecare narativ este o fotografie: jurnalistul cere permisiunea de a-l fotografia pe Nabil, proprietarul unei librării din Gaza. Acceptând, librarul își deschide viața și, prin ea, o întreagă istorie colectivă. Benzine alege o formulă narativă concentrată — romanul este concis, cu o scriitură limpede — pentru a acoperi un arc temporal ce începe cu 1948, anul proclamării statului Israel și al refugiului forțat al sutelor de mii de palestinieni. Potrivit Bookhub, cartea documentează „istoria unui popor și a unui oraș prin cuvintele și amintirile unui librar, depozitar prin excelență al cuvintelor și al memoriei."

Structura romanului urmează traseul geografic și existențial al lui Nabil: satul Balad al-Sheikh, tabăra de refugiați de la Aqabat Jabr, apoi tabăra Jabaliya aflată sub control egiptean în 1966. Fiecărui loc îi corespund autori și opere literare care au marcat etapele de formare ale personajului — de la Mahmoud Darwish și Victor Hugo până la Shakespeare și Primo Levi. Bookhub notează că personajul se autodefinește drept un „cărăuș de povești", convins că fiecare carte își găsește, în cele din urmă, cititorul potrivit.

Literatura funcționează în roman ca formă de rezistență și de supraviețuire în mijlocul mizeriei din tabere. O reprezentație cu Hamlet pusă în scenă la Jabaliya devine momentul în care Nabil înțelege puterea cuvântului: „Chiar și amărâții, analfabeții înțelegeau textul în felul lor, găseau în el lucruri care nu aveau semnificație decât pentru ei", citează Bookhub din roman. Această forță a literaturii contrastează dur cu imaginile dezolante ale vieții de tabără, pe care Benzine le redă cu o precizie aproape vizuală, apropiată de logica fotografiei ce pune în mișcare întreaga narațiune.

Tonul cărții evită patetismul facil. Suferința este prezentă, dar reținută și articulată, în cuvinte pe care Bookhub le descrie drept „dure și limpezi precum diamantele." Referința la Primo Levi și la cartea sa „Mai este acesta un om?" marchează unul dintre momentele cele mai grave ale romanului, sugerând că Benzine plasează experiența palestiniană în relație cu marile tragedii ale secolului al XX-lea.

„Librarul din Gaza" urmează să fie discutat în cadrul evenimentelor literare din această toamnă dedicate literaturii de mărturie și memoriei colective.