Regizorul american Lance Oppenheim reconstituie în primul său lungmetraj de ficțiune ascensiunea și căderea emisiunii To Catch a Predator, cu Robert Pattinson în rol principal.
Lungmetrajul de ficțiune Primetime, regizat de Lance Oppenheim și produs de studioul A24, reconstituie universul emisiunii americane To Catch a Predator, difuzată între 2004 și 2007, cu Robert Pattinson în rolul prezentatorului Chris Hansen.
To Catch a Predator a reprezentat, la vremea sa, un fenomen de televiziune: Hansen apărea în fiecare episod pentru a prinde în flagrant bărbați care intenționau să întrețină relații sexuale cu minori, atrași în case special amenajate. Emisiunea a atins cote ridicate de audiență, dar a fost întreruptă brusc după ce un procuror vizat de investigație și-a luat viața chiar în momentul intervenției polițiștilor. Acest episod final a marcat și dispariția programului de pe micile ecrane.
Oppenheim, născut în 1996, nu a trăit direct perioada în care emisiunea era difuzată, iar Scena9 observă că regizorul „sosind post festum, are avantajul unei anumite lucidități față de cobaii cărora le-a fost administrată pe propria piele acea terapie de șoc audiovizuală". Această poziție exterioară se traduce în film printr-o abordare post-ironică, filmul construind un mozaic vizual ce amestecă formate diverse — de la DV la camere video cu tub, cu secvențele finale trecute pe peliculă de 16mm.
Personajul lui Hansen, așa cum este construit în film, oscilează între un arivist temperamental și o figură care trimite, în plan simbolic, spre Donald Trump. Scena9 notează că filmul „aleargă leșinat după șvungul emisiunilor descreierate pe care le investighează", sugerând că demersul critic al lui Oppenheim ajunge, paradoxal, să reproducă mecanismele pe care intenționează să le analizeze. Reconstituirea estetică a epocii, cu interfețe retro și efecte vizuale voit primitive, este interpretată mai degrabă ca o modalitate prin care regizorul își afirmă superioritatea față de materialul studiat, decât ca o analiză cu adevărat lucidă a acestuia.
Primetime se înscrie astfel într-o tradiție a filmelor care critică televiziunea și fabricarea audienței — de la Network al lui Sidney Lumet (1975) la The Player al lui Robert Altman (1992) —, fără a reuși, potrivit Scena9, să depășească complicitatea inevitabilă față de ceea ce reconstituie. Filmul urmează să fie distribuit pe platformele asociate studioului A24.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.