Poezia lui Ștefan Mitroi, lansată în portugheză la Lisabona

Institutul Cultural Român de la Lisabona a găzduit joi, 25 iunie 2026, lansarea volumului de poezii „Homem de Terra" semnat de Ștefan Mitroi, apărut la editura Autografia în traducerea lui Dan Caragea, eveniment la care au participat atât autorul, cât și traducătorul.

Cartea reunește poeme din volumul „Om de pământ", publicat în același an la Editura Junimea din Iași, cu ilustrații de Mircia Dumitrescu. Lansarea de la Lisabona înscrie volumul într-un circuit cultural mai larg, continuând o tradiție a lui Mitroi de a fi prezent în spații lingvistice diferite — cărțile sale au mai fost traduse în spaniolă, franceză și bulgară. Autorul, născut în 1956 la Siliștea, județul Teleorman, și-a construit o operă extinsă care include poezie, proză, dramaturgie și literatură pentru copii, cu teme recurente legate de satul românesc, memorie și condiția umană. Printre distincțiile primite se numără Premiul Academiei Române pentru romanul „Dulce ca pelinul" (2010) și Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul „Poveștile cerului, poveștile pământului" (2022).

Traducătorul Dan Caragea descrie lirica din volum ca pe o explorare a memoriei înțelese nu ca simplă depozitare de fapte, ci ca o prezență activă și dezorientată. Potrivit notei sale de prezentare, „amintirea însăși devine o prezență stranie, privindu-l pe cititor cu uimirea celui care nu se mai recunoaște". Caragea identifică în centrul cărții o meditație asupra finitudinii, pe care Mitroi o lipsește de conotațiile sale sumbre: moartea apare ca „o prelungire a peisajului", o întoarcere în pământ pe scări de cristal, iar realitatea este „destrămată, ca un pulover vechi, pentru a-i descoperi fibra".

Dan Caragea este critic literar, de artă și de teatru, eseist, publicist și traducător, licențiat în română și portugheză la Facultatea de Litere a Universității din București și doctor în psihologie. Calitatea sa de lusitanist îi conferă traducerii o dimensiune care depășește simpla transpoziție lingvistică, extinzând registrul imagistic al poeziei lui Mitroi spre un spațiu cultural cu care autorul român intră, prin această carte, într-un dialog direct.

Prezentarea de la Lisabona reprezintă primul contact al volumului cu publicul lusofon, într-un cadru instituțional care plasează cartea în contextul promovării literaturii române contemporane în afara granițelor țării.