Medicul și scriitoarea britanică Rachel Clarke reconstituie în cartea sa povestea unui transplant de cord care a unit două familii și a modificat legislația din Marea Britanie.
„Povestea unei inimi", volumul semnat de Rachel Clarke apărut în 2024 la editura Zyx Books, urmărește trei fire narative paralele: viața lui Max, un copil care a așteptat 196 de zile un transplant de cord, ultimele patru zile ale Keirei, o fetiță de nouă ani aflată în moarte cerebrală, și șase decenii de istorie a transplantului de organe.
Clarke nu este o scriitoare obișnuită. După o carieră în jurnalismul de televiziune, în care a acoperit subiecte precum conflictul din Golf sau organizația Al Qaeda, a decis la 29 de ani să studieze medicina. A absolvit în 2009 și s-a specializat în îngrijiri paliative, domeniu în care continuă să profeseze. Până în prezent a publicat patru volume de nonficțiune, iar în 2022 a fondat organizația Hospice Ukraine, dedicată sprijinirii echipelor de îngrijiri paliative din Ucraina.
Cartea reconstituie un caz real cu implicații legislative: transplantul descris a dus la modificarea legii donării de organe în Marea Britanie. Povestea celor două familii — a donatorului și a primitorului — este cu atât mai neobișnuită cu cât cele două s-au cunoscut personal, în ciuda regulilor care guvernează de obicei anonimatul în astfel de situații. Titlul volumului preia chiar cuvintele cu care mama Keirei a descris inima fetiței sale atunci când a luat legătura cu mama lui Max.
Scena9 notează că autoarea a ales să construiască această carte aplicând un cadru etic inspirat din practica medicală, nu doar din cea jurnalistică. Clarke le-a comunicat ambelor familii, încă de la început, că își pot retrage consimțământul în orice moment până la publicare, un principiu pe care îl compară cu dreptul pacientului de a renunța la un tratament. „Dacă familia Keirei și cea a lui Max acceptau să îmi încredințeze povestea lor, îmi ofereau acces la cea mai prețioasă și mai intimă parte a vieților lor", declară autoarea, citată de Scena9.
În același interviu, Clarke reflectează asupra relației dintre medicină și scris, pe care nu le mai percepe ca domenii distincte: „Pentru a fi un medic bun, trebuie să îți pese de oameni, de umanitatea lor, să fii curios în privința poveștilor lor. Acea curiozitate și dorința de a empatiza sunt calități la fel de importante în jurnalism și în scris."
Volumul urmează să fie prezentat publicului românesc în cadrul unor evenimente culturale programate în perioada imediat următoare.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.