Cartea „Familia Pif" a cercetătorului Dodo Niță reconstituie legăturile ideologice și culturale dintre revista franceză de benzi desenate și cititorii din România comunistă.
O nouă carte semnată de Dodo Niță, cel mai important cercetător al benzii desenate românești, explorează circulația revistei franceze Pif Gadget în România comunistă, apărând la Editura Revers din Craiova în 2026, concomitent cu salonul Generațiile Pif organizat la Muzeul Municipiului București.
Intitulată Familia Pif – Mic dicționar sentimental al benzii desenate din revista Pif Gadget, lucrarea reunește date biobibliografice, planșe originale și dedicații ale autorilor pe care cercetătorul i-a întâlnit personal de-a lungul deceniilor de documentare. Potrivit Modernism.ro, cartea poate fi citită deopotrivă ca instrument de referință și ca mărturie a unor relații umane construite în jurul unei publicații cu o istorie politică densă.
Revista nu s-a născut din simplu entuziasm editorial. Genealogia sa urcă până în 1945, când Partidul Comunist Francez — una dintre forțele politice dominante ale Franței postbelice — a transformat o foaie clandestină de război, Le Jeune Patriote, în revista Vaillant, gândită explicit ca alternativă la cultura vizuală americană reprezentată de Le Journal de Mickey. Identitatea grafică a publicației a fost construită de Arnal, un refugiat spaniol supraviețuitor al lagărului de la Mauthausen, care a creat personajul Pif în 1948. Din 1969, revista devine Pif Gadget, celebră și pentru jucăria de asamblat inclusă în fiecare număr.
Legătura cu România funcționa pe canale ideologice formale, între Partidul Comunist Francez și partidele comuniste din blocul socialist. Modernism.ro notează că „cititorii din România nu știau că revista era editată de un partid politic — această informație a ieșit la suprafață abia după 1989." Revista intra în țară din 1953, la prețul de 2 lei, prin abonamente cu liste de așteptare, accesibile preponderent profesorilor, medicilor, inginerilor și avocaților. În perioada de vârf, circulau săptămânal între 15.000 și 20.000 de exemplare, iar plata nu se făcea în valută, ci prin barter: România tipărea tiraje din Rahan distribuite în Franța. Totul s-a oprit în decembrie 1981, când Ceaușescu a interzis prin decizie de partid orice abonament la publicații occidentale, afectând deopotrivă presa pentru copii și publicațiile științifice ale instituțiilor academice.
Dintre artiștii români care au colaborat cu Pif, cel mai cunoscut rămâne Mircea Arapu, plecat din România în 1978. Potrivit Modernism.ro, la Cutezătorii i se ceruse să realizeze benzi cu pionieri și muncitori; ajuns în Franța, a început să publice la Pif în 1982–83 și a ajuns să îl ilustreze pe personajul titular. În 2023, la 70 de ani, a câștigat concursul Poștei Franceze pentru timbrul aniversar de 75 de ani ai lui Pif — fiind singurul desenator din generația anilor '80 care continuă să lucreze cu personajul.
Cartea lui Dodo Niță apare într-un moment în care interesul pentru istoria benzii desenate ca document cultural și politic câștigă teren în mediul academic și muzeal românesc.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.