Patru femei habsburgice care au schimbat Europa secolului al XVIII-lea

Volumul „În umbra împărătesei. Viețile cutezătoare ale Mariei Tereza, mama Mariei Antoaneta, și ale fiicelor ei", semnat de istorica americană Nancy Goldstone și publicat în România de Editura Trei, reconstituie destinele a patru femei care au trăit în centrul marilor confruntări politice ale secolului al XVIII-lea.

Maria Tereza rămâne singura femeie care a moștenit și guvernat în nume propriu vastul ansamblu de teritorii habsburgice. În 1740, la 23 de ani, a preluat puterea după moartea tatălui său, împăratul Carol al VI-lea, într-un moment în care marile puteri europene interpretau tinerețea și sexul noii suverane drept semne de vulnerabilitate. Au urmat decenii marcate de războaie, trădări și confruntări diplomatice, pe fondul cărora Maria Tereza a inițiat reforme administrative, economice și educaționale, remodelând monarhia habsburgică. Mama a 16 copii, împărăteasa trata căsătoriile acestora ca pe instrumente politice esențiale, prin care consolida alianțe sau echilibra raporturi de forțe între dinastii rivale.

Nancy Goldstone urmărește în paralel destinele a trei dintre fiicele sale: Maria Cristina, Maria Carolina și Maria Antoaneta. Cartea dezvăluie felul în care fiecare dintre ele a exercitat puterea și a încercat să își păstreze capacitatea de decizie în contexte ostile. Portretul Mariei Tereza înseși depășește imaginea suveranei autoritare — una dintre convingerile pe care le-a exprimat, în 1765, surprinde această nuanță: „Mai degrabă să par slabă decât nedreaptă, lucru de care să mă ferească Dumnezeu."

Maria Cristina, favorita mamei și supranumită Mimi, a obținut un privilegiu neobișnuit pentru o prințesă a epocii: s-a căsătorit din dragoste, cu Albert de Saxonia, viitor guvernator al Țărilor de Jos Austriece. Talentată artistic și dotată cu o inteligență politică remarcabilă, s-a confruntat acolo cu tensiunile revoluționare care zguduiau Europa. Caracterul ei ferm reiese dintr-o afirmație din 1789, consemnată de Goldstone: „Nu mă cunoașteți. Eu nu sunt o femeie ca oricare alta, temătoare și descurajată." Maria Carolina, în schimb, a ajuns regină a Neapolelui, unde și-a construit o poziție politică influentă în umbra unui soț dezinteresat de treburile statului, confruntându-se ulterior cu Franța revoluționară și cu Napoleon. Maria Antoaneta, cea mai cunoscută dintre surori, este portretizată nu ca regina superficială a fastului de la Versailles, ci ca o femeie care, în fața prăbușirii autorității monarhice și a ezitărilor lui Ludovic al XVI-lea, a încercat să intervină în deciziile politice și să își salveze familia.

Volumul urmează să fie disponibil publicului român prin rețeaua de distribuție a Editurii Trei.