„Panica woke", carte apărută la Tact, anatomia unei ofensive reacționare

Editura Tact a publicat în română volumul „Panica woke" de Margot Mahodeau, o carte care propune o lectură critică a discursului anti-woke dominant în presa și în politica de dreapta din ultimul deceniu.

Apariția vine într-un context local marcat de dezbaterea stârnită anul trecut de „Religia woke" a lui Jean-François Braunstein, care a vizitat România pentru o conferință la Ateneul Român. Față de tonul alarmat al acelui volum, Mahodeau adoptă o poziție opusă: ceea ce este prezentat drept o amenințare civilizațională majoră reprezintă, în opinia sa, mai degrabă o construcție discursivă decât un fenomen cu adevărat periculos. Cartea a fost scrisă în 2022, din perspectiva realității politice și culturale franceze, și nu acoperă cel de-al doilea mandat al lui Donald Trump, cu politicile sale cenzoriale îndreptate explicit împotriva universităților americane.

Scena9 rezumă teza centrală a autoarei: „discuția din jurul woke este o panică morală creată de o clasă intelectuală, formată din jurnaliști, universitari, membri ai dark web, canale de televiziune ca Fox News și alții". Mahodeau plasează acest fenomen într-o genealogie mai lungă — anxietatea față de universități și acuzele de radicalism de stânga aduse acestora datează cel puțin din anii '70-'80, regăsindu-se deja la Allan Bloom și în dezbaterile despre canonul occidental din acea perioadă. Potrivit Scena9, frica față de corectitudinea politică, vizibilă mai ales în anii '90, nu este decât o continuare firească a acestei neîncrederi conservatoare față de orice filozofie dispusă să chestioneze categoriile fixe ale gândirii occidentale.

Explozia discursului anti-woke de la începutul anilor 2010, amplificată de figuri precum Jordan Peterson sau de cazuri mediatizate de concedieri universitare, nu apare din vid, ci mobilizează aceste canale conservatoare mai vechi. Scena9 notează că, odată atinsă masa critică, „reacționarii sunt în măsură să creeze o panică à la carte, una în care se vorbește de amenințări, care ia mereu o retorică disproporționată față de subiectul său și transformă orice schimbare curriculară într-un sfârșit al civilizației". Autoarea semnalează și o contradicție de fond: aceiași actori care denunță public subminarea educației continuă simultan să susțină reducerea finanțării pentru instituțiile de învățământ.

Deși scurtă și construită în jurul unui singur argument central, cartea reușește să mute discuția dinspre registrul apocaliptic spre o analiză a mecanismelor prin care panica morală este produsă și instrumentalizată politic — o perspectivă cu atât mai relevantă cu cât contextul american post-2024 i-ar fi furnizat autoarei argumente suplimentare.