Noul film al lui Christopher Nolan adaptează poemul homeric într-un spectacol de trei ore cu distribuție de excepție, oscilând între momente memorabile și limite tematice asumate.
„Odiseea" lui Christopher Nolan a ajuns pe marile ecrane ca una dintre cele mai așteptate producții ale anului, propunând o adaptare cinematografică a poemului homeric cu o distribuție care include Matt Damon, Anne Hathaway, Robert Pattinson și Tom Holland.
Proiectul se înscrie în seria de producții de anvergură pe care Nolan le-a construit de-a lungul carierei — de la „Inception" și „Dunkirk" până la „Oppenheimer" —, fiecare mizând pe teme mari, estetică IMAX și bugete care depășesc cu mult media industriei. Adaptarea unui poem epic cu o vechime de trei milenii reprezintă însă un teritoriu diferit față de subiectele anterioare, iar miza asumată ridică întrebări despre limitele propriului demers creator.
Scena9 observă că filmul oscilează între ambițiile regizorului și natura materialului sursă, descriindu-l drept „un spectacol de trei ore, prins între Scila dorințelor regizorului și Caribda materialului sursă." Aceeași publicație notează că marotele tematice ale lui Nolan — obsesia și costurile sale, ambiguitatea morală, timpul ca forță narativă — „se regăsesc și în Odiseea și se potrivesc mai bine decât te-ai fi așteptat de la o adaptare de poem epic."
Firul narativ urmărește întoarcerea lui Ulise după douăzeci de ani de absență — doisprezece petrecuți în războiul troian, restul în rătăcire —, în timp ce soția sa, Penelopa, rezistă presiunii pețitorilor conduși de Antinous, iar fiul Telemah caută urme ale tatălui dispărut. Potrivit Scena9, Nolan introduce în această tramă și ideea colapsului epocii bronzului, „prima mare apocalipsă", ca fundal al evenimentelor, ceea ce sugerează o intenție de a ancora mitul în istorie.
Din punct de vedere formal, producția respectă standardele vizuale și sonore asociate numelui regizorului: cinematografie semnată de Hoyte van Hoytema, efecte practice, decoruri și coloană sonoră concepute pentru experiența sălii de cinema. Scena9 remarcă însă că filmele lui Nolan sunt „coregrafii imaculate de momente absolute", al căror succes depinde în ultimă instanță de soliditatea ideilor care le susțin, o ecuație care nu funcționează întotdeauna în favoarea regizorului.
Lansarea „Odiseei" urmează să confirme dacă abordarea lui Nolan reușește să transforme unul dintre cele mai vechi texte ale literaturii universale într-o experiență cinematografică viabilă pentru publicul contemporan.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.