Istoricul de artă Miguel Ángel Cajigal Vera propune, într-un volum tradus în română în 2026, o privire critică și argumentată asupra canonului arhitectural occidental.
Volumul Altă istorie a arhitecturii: de ce casa ta e mai bună decât Palatul Versailles? de Miguel Ángel Cajigal Vera apare în traducerea Corneliei Rădulescu la Editura Baroque Books&Arts în 2026, continuând seria demersurilor autorului de a chestiona canoanele consacrate ale istoriei artei și arhitecturii.
Cajigal Vera este cunoscut publicului român prin lucrarea anterioară Altă istorie a artei. Și ce dacă nu-mi place de Las Meninas?, în care adopta o perspectivă insolită asupra marilor capodopere. Noul volum, publicat inițial în Spania în 2023, menține aceeași metodă: nu respinge valoarea monumentelor celebre, ci le supune unui examen mai lucid, punând accent pe experiența umană concretă în raport cu spațiul construit. Miza declarată a autorului este aceea de a argumenta utilitatea cunoștințelor de bază în arhitectură, un domeniu care, subliniază el, structurează viața cotidiană a oricărei persoane, indiferent de pregătirea sa profesională.
Potrivit Bookhub, autorul avertizează încă din prolog că lucrarea este scrisă dintr-o perspectivă occidentală: „această carte caută un anumit echilibru geografic, dar cert este că e scrisă de un istoric occidental și destinată cititorilor și cititoarelor care aparțin majoritar de culturile occidentale." Această delimitare nu restrânge însă aplicabilitatea conceptuală a analizei, arhitectura funcționând, la un anumit nivel de generalitate, ca un limbaj comun al comunităților umane.
Argumentul central al cărții pornește de la Palatul de la Versailles, simbol al monarhiei absolutiste franceze și unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din lume. Cajigal Vera nu contestă valoarea istorică sau estetică a construcției, ci readuce în discuție condițiile reale de locuire pe care aceasta le oferea. Bookhub notează că autorul invocă, printre altele, distanța enormă dintre bucătăriile palatului și sălile de mese, ceea ce însemna că Ludovic al XIV-lea și curtenii săi consumau aproape întotdeauna mâncarea rece — o realitate pe care turiștii contemporani o recepționează cu amuzament, fără a o raporta la o existență întreagă petrecută în aceste condiții. Coridoarele reci, dormitoarele dificil de încălzit și alte detalii practice completează tabloul unei locuiri departe de confortul pe care imaginarul colectiv i-l atribuie.
Prin acumularea acestor argumente, istoricul construiește o ipoteză provocatoare: locuința modernă obișnuită, dotată cu sisteme de încălzire, electrocasnice și spații funcționale, răspunde nevoilor umane mai eficient decât o reședință regală din secolul al XVII-lea, oricât de impunătoare ar fi aceasta din punct de vedere artistic și simbolic. Demersul nu este unul de demitizare superficială, ci o invitație la înțelegerea arhitecturii ca practică vie, nu doar ca spectacol estetic.
Volumul urmează să fie disponibil publicului român în 2026 prin Editura Baroque Books&Arts.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.