O psihologă demontează miturile despre dorința sexuală feminină

Psihologul clinician și psihosexologul Kate Balestrieri publică în traducere română, la Editura Trei, volumul „Ce s-a întâmplat cu viața mea sexuală?", un ghid dedicat înțelegerii schimbărilor din relația unei persoane cu dorința, intimitatea și propria sexualitate.

Cartea urmărește douăsprezece cauze frecvente ale diminuării libidoului — printre care trauma, stresul, epuizarea, stagnarea relațiilor de lungă durată și dificultățile legate de imaginea corporală — și se construiește atât pe experiența clinică a autoarei, cât și pe studii de caz din cabinetul terapeutic. Deși experiența feminină se află în centrul demersului, perspectiva oferită poate fi relevantă și pentru cei care doresc să înțeleagă mai bine modul în care dorința este modelată de context personal, relațional și social.

Potrivit Bookhub, două întrebări revin insistent în toate cazurile prezentate în volum: „Sunt normal/ă?" și „Sunt defect/ă?". În spatele acestor îndoieli se regăsesc sentimente de rușine, vinovăție și teama de a nu fi demn de iubire sau de dorință — emoții pe care Balestrieri le leagă direct de mituri și prejudecăți perpetuate din generație în generație.

Unul dintre argumentele centrale ale cărții privește complexitatea biologică, psihologică și socioculturală a dorinței. Bookhub notează că, în viziunea autoarei, dorința este „rezultatul unei interacțiuni complexe între factori biologici — hormoni, neurotransmițători, stare generală de sănătate —, psihologici — sănătate mintală, stimă de sine, anxietate, experiențe din trecut — și sociali și culturali, precum credințele religioase și normele culturale". Deconectarea temporară de la dorință este astfel interpretată ca un răspuns al organismului la circumstanțele de viață ale persoanei, nu ca o dovadă că sexualitatea ar fi dispărut.

Un alt mit pe care Balestrieri îl examinează este convingerea că femeile au un libido structural mai scăzut decât bărbații și că dorința masculină ar constitui un reper „normal" față de care sexualitatea feminină este evaluată. Potrivit aceleiași surse, din această premisă derivă preconcepția că femeile au responsabilitatea de a răspunde dorințelor partenerilor, iar refuzul sau absența dorinței ar semnala un „defect". Autoarea arată că rușinea poate deveni, în acest cadru, un instrument de control, și atrage atenția că presiunea socială și sentimentul de obligație distorsionează modul în care femeile își percep propria sexualitate, determinându-le să o trateze drept o problemă ce trebuie remediată.

Volumul urmează să fie disponibil publicului românesc prin rețeaua de distribuție a Editurii Trei.