Volumul „Creierul ideologic" al cercetătoarei Leor Zmigrod, apărut la Editura Polirom în 2025, propune o analiză transdisciplinară a relației dintre structurile cognitive și adeziunea la ideologii rigide.
„Creierul ideologic: neuroștiințele politice și credințele rigide", semnat de cercetătoarea britanică Leor Zmigrod, apare în traducere românească la Editura Polirom în 2025, la același an cu ediția originală, care a fost tradusă deja în 20 de limbi.
Neuroștiințele politice constituie un domeniu de cercetare relativ recent, aflat la intersecția psihologiei cognitive, biologiei și științelor politice. Întrebările pe care le ridică sunt, în mare parte, vechi: cum ajung indivizii să susțină regimuri autoritare, de ce acceptă limitarea drepturilor proprii, prin ce mecanism o mișcare radicală câștigă adeziunea unor largi categorii de populație. Ceea ce aduce nou acest câmp de studiu este tocmai ancorarea răspunsurilor în funcționarea creierului uman, depășind explicațiile strict sociologice sau istorice.
Zmigrod, care nu împlinise 30 de ani la data finalizării manuscrisului, structurează volumul în 19 capitole și abordează tema cu o rigoare metodologică remarcată de recenzori. Bookhub observă că „acribia ieșită din comun" a autoarei și disponibilitatea de a formula ipoteze inedite disting această lucrare de demersurile tipice ale cercetătorilor tineri. Succesul editorial rapid — traduceri simultane în două zeci de limbi — sugerează că publicul larg resimte nevoia unor instrumente conceptuale clare pentru a înțelege fenomene politice recente: Brexit-ul, alegerile prezidențiale americane din 2016 sau expansiunea organizațiilor teroriste.
Un capitol distinct este consacrat reabilitării termenului „ideologie", a cărui încărcătură negativă provine, potrivit autoarei, dintr-un gest deliberat al lui Napoleon Bonaparte. Zmigrod reconstituie momentul în care, după cum citează Bookhub, Napoleon „a înlocuit idéologistes cu idéologues, și astfel cuvântul «ideologie» a devenit o insultă", filosofii iluminiști fiind reduși la statutul de „visători periculoși". Înainte de această răsturnare semantică, termenul fusese lansat de Antoine Destutt de Tracy cu sensul pozitiv de știință a ideilor.
Autoarea propune și o definiție operațională a ideologiei, citată de Bookhub: „o ideologie este un fel de narațiune. O poveste captivantă despre lume", cu precizarea că nu orice narațiune colectivă devine ideologie — diferența constă în caracterul absolutist al descrierii realității și în prescripțiile comportamentale pe care le impune adepților. Rigiditatea cognitivă, ca trăsătură individuală măsurabilă, apare astfel drept variabila care mediază între structurile mentale ale unei persoane și susceptibilitatea sa la forme extremiste de gândire politică.
Volumul include și o restituire dedicată psihologei Else Frenkel-Brunswik, cercetătoare ignorată în mod nejustificat în istoria disciplinei, ale cărei contribuții la studiul personalității autoritare sunt recontextualizate critic.
Apariția lucrării în română în același an cu ediția originală plasează publicul autohton în rândul primilor beneficiari ai acestei sinteze, care urmează să fie discutată în cercurile academice de profil.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.