Lázár, romanul unui tânăr scriitor elvețian despre declinul Imperiului Habsburgic

Romanul Lázár al elvețianului Nelio Biedermann, tradus în peste douăzeci și cinci de limbi și nominalizat la un premiu literar internațional în 2025, a apărut recent și în română, aducând în atenția publicului local o voce prozastică neobișnuit de matură pentru vârsta autorului său.

Biedermann s-a născut la Zurich și studiază literatura germană la universitatea orașului natal. Deși are doar douăzeci și trei de ani, Lázár este al treilea său volum, iar primele două i-au adus deja recunoaștere atât din partea publicului, cât și a criticii. Romanul de față construiește o cronică de familie pe fundalul celor două războaie mondiale, urmărind saga baronilor von Lázár din Austro-Ungaria pe parcursul a trei generații. Ideea centrală, după cum notează Bookhub, este „istoria mare a Ungariei, ca națiune, și destrămarea Monarhiei Habsburgice, reflectată prin saga unei familii de aristocrați", cele două declinuri suprapunându-se și amplificându-se reciproc.

Narațiunea pornește de la nașterea lui Lajos, fiul controversat al baronului Sandor și al Mariei von Lázár, un copil cu „pielea transparentă" și cu o origine secretă — rodul unei pasiuni interzise cu un servitor. Personajul funcționează, încă din primele pagini, ca simbol al fragilității și al începutului unui sfârșit. Pe măsură ce acțiunea avansează, Lajos se conturează nu ca un erou al schimbării, ci ca un conformist scindat între empatie și lașitate, incapabil să intervină decisiv în cursul istoriei și repetând, aproape mecanic, tiparele generației anterioare.

Bookhub remarcă faptul că Biedermann alege, în mod provocator față de tendințele generației sale, o narațiune la persoana a treia, obiectivă, în manieră realistă, dar „în care inserează abil pasaje cu mare încărcătură poetică și simbolică", latura senzorială a prozei fiind considerată unul dintre punctele forte ale cărții. Această tensiune dintre sobrietatea narativă și intensitatea lirică a unor secvențe menține o ambiguitate productivă, altfel rar întâlnită în romanele de debut sau de început de carieră.

Fundalul istoric este atent documentat, iar alternarea dintre istoria personală a familiei și istoria colectivă a Ungariei secolului al XX-lea oferă romanului o structură riguroasă. Cartea evită, în mare parte, clișeele genului — riscul major al oricărei cronici familiale cu miză politică — și demonstrează o stăpânire a mijloacelor prozastice pe care critica o asociază, de obicei, unor autori cu o experiență literară considerabil mai îndelungată.

Traducerea română a romanului Lázár oferă cititorilor locali ocazia de a urmări un debut european notabil, aflat deja în circuitul internațional al literaturii contemporane de limbă germană.