„Despre amor și alte lucruri importante", Sebastian pe scenă

Un spectacol inspirat din opera lui Mihail Sebastian — combinând fragmente din Jurnal. 1935–1944 cu scene din Jocul de-a vacanța — a fost montat de Ionuț Sociu și Alexandru Mâzgăreanu într-o producție ce încearcă să reconstituie deopotrivă omul și epoca.

Mihail Sebastian, născut Iosif M. Hechter la Brăila, a fost unul dintre intelectualii reprezentativi ai generației interbelice românești — romancier, dramaturg, eseist și publicist. Perioada în care și-a desfășurat activitatea rămâne una profund contradictorie: pe de o parte, un climat cultural stimulat inclusiv prin inițiative regale, pe de altă parte, o escaladă politică marcată de ascensiunea extremismului de dreapta și de stânga, cu consecințe directe asupra minorităților. Pentru Sebastian, a fi evreu în România acelor ani a însemnat presiuni constante — inclusiv interdicția dreptului de semnătură pentru o perioadă — și pierderea unor relații de prietenie. Volumele De două mii de ani… (1934) și Cum am devenit huligan (1935) rămân documente esențiale pentru înțelegerea evoluției antisemitismului în spațiul românesc.

Spectacolul propus de Sociu și Mâzgăreanu mobilizează cinci actori care interpretează, simultan, ipostaze ale aceluiași scriitor. Potrivit recenziei publicate de Bookhub, construcția scenariului are „o anumită cursivitate", beneficiind de experiența anterioară a lui Ionuț Sociu în materie de dramatizări. Cele cinci voci rescriu jurnalul la scenă deschisă, urmărind să surprindă atât tensiunile epocii, cât și zbuciumul interior al unui intelectual prins între identitate și apartenența la o lume care îl respinge treptat.

Miza acestui demers este, conform aceleiași surse, una dificilă: menținerea în prim-plan atât a scriitorului, cât și a omului, fără ca spectacolul să alunece spre didacticism sau să piardă din vedere miza afectivă a textelor. Bookhub notează că „ideea regizorală nu s-a părut a fi pe măsura acestui demers", iar la finalul reprezentației apare senzația că „regizorul și-a pierdut personajul pe drum" — o observație care semnalează o tensiune nereglată între scenariul solid și viziunea de punere în scenă.

Montarea ridică, implicit, o întrebare despre capacitatea teatrului de a transmite publicului contemporan complexitatea condiției lui Sebastian — nu doar ca victimă a antisemitismului, ci ca voce literară distinctă, a cărei operă continuă să fie jucată pe scenele românești.