Romanul Bettei Smith, publicat în 1943 și tradus în română de Alexandra Columban pentru editura Youngart în 2019, urmărește trecerea protagonistei Francie Nolan de la copilărie la tinerețe în Brooklyn-ul sărac al începutului de secol XX.
„În Brooklyn crește un copac" de Betty Smith, apărut în 1943 și disponibil în română din 2019 în traducerea Alexandrei Columban la editura Youngart, colecția Youngretro, este un roman de formare construit în jurul Franciei Nolan, o fetiță de unsprezece ani crescută într-o familie de imigranți săraci din Brooklyn.
Deși aparențele îl plasează în categoria literaturii pentru adolescenți, miza cărții depășește această încadrare. Perspectiva narativă nu aparține exclusiv protagonistei, ci se îmbogățește cu vocile mamei, tatălui și ale altor membri ai comunității, construind un tablou social și istoric de o complexitate pe care Bookhub o apropie de realismul european de secol XIX. Familia Nolan trăiește la limita subzistenței, iar eforturile cotidiene ale părinților — Katie și Johnny, căsătoriți foarte tineri — devin fundalul pe care Francie își conturează identitatea și aspirațiile.
Portretul protagonistei este cel al unei fete cu o sensibilitate ieșită din comun, îndrăgostite de cuvinte și de lectură, cu tendința de a reflecta asupra oamenilor și situațiilor din jurul ei. Bookhub notează că Francie este „o împletire de maturitate și inocență", că școala și cărțile îi sunt esențiale și că, până la șaptesprezece ani, reușește să dea formă majorității aspirațiilor sale. Relația ei cu scrisul ocupă un loc central în roman: caietele ținute cu regularitate, compunerile evaluate de profesori și descoperirile despre natura inspirației artistice alcătuiesc un fir narativ distinct, cu reflexii despre granița dintre ficțiune și realitate, dintre frumos și autentic.
Un episod semnificativ, citat de Bookhub, ilustrează tensiunea dintre lumea Franciei și judecățile din afară: o profesoară îi califică drept „sordide" compunerile inspirate din viața de familie, iar fata caută cuvântul în dicționar și îl confruntă, cuvânt cu cuvânt, cu amintirile despre tatăl ei. „Să nu îndrăzniți să folosiți cuvântul ăsta despre noi!", replică Francie, într-un moment în care literatura devine un act de demnitate și de apărare a propriei origini. Inocența și nostalgia nu o fac să idealizeze trecutul, ci, dimpotrivă, o îndeamnă să îl consemneze cu fidelitate.
„În Brooklyn crește un copac" rămâne, prin acumularea acestor planuri — social, familial, artistic —, un roman a cărui relevanță nu se epuizează în limitele unui singur public sau ale unei singure epoci.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.