Ian McEwan explorează viitorul și memoria în „Ceea ce putem ști"

Romanul „Ceea ce putem ști" de Ian McEwan plasează acțiunea în anul 2119, când un grup de cercetători universitari încearcă să obțină finanțare pentru un program dedicat studiului sfârșitului de secol XX și începutului de secol XXI, perioadă pe care contemporanii lor o consideră, paradoxal, lipsită de relevanță istorică.

Premisa construiește un cadru narativ inedit: lumea prezentă, cu toate tensiunile și contradicțiile ei, este privită retrospectiv, din viitor, ca un stadiu ambiguu al civilizației — nici suficient de îndepărtat pentru a fi înțeles deplin, nici suficient de încheiat pentru a fi judecat. Profesorul Tom Metcalfe, de la University of the South Downs, este preocupat de raportul dintre memorie și evoluție, iar programul său academic, intitulat „90-30", vizează tocmai deceniile în care Internetul apărea, clima se deteriora accelerat și omenirea stagna în fața unor pericole pe care le cunoștea, dar refuza să le ia în serios.

Bookhub notează că romanul realizează „un desen aproximativ al zilelor noastre, descrise de departe, cu ochii unui om din viitor", iar unul dintre pasajele centrale ale cărții sintetizează această privire ambivalentă asupra epocii noastre: „Ce invenții strălucite și ce lăcomie cretină. Ce muzică, ce artă fără gust... au secvențializat genomul uman, au inventat internetul, au făcut primii pași în direcția inteligenței artificiale și au plasat un superb telescop auriu la un milion de mile distanță în spațiu. Apoi... au stat și au privit uluiți cum au trecut deceniile în viteză și Tulburarea s-a accelerat."

Inteligența artificială domină existența generațiilor viitoare din roman, iar tinerii cercetători manifestă dezinteres față de pasiunile și valorile trecutului. Conflictul dintre curiozitatea profesorilor mai vârstnici și indiferența studenților față de arhivele emoționale ale umanității devine unul dintre firele narative centrale. Destinul unui poem considerat genial, dar imposibil de localizat — „Coroană pentru Vivien" —, funcționează ca pretext pentru a examina aroganța intelectuală și fragilitatea canonului cultural în fața timpului.

Potrivit aceleiași surse, McEwan abordează teme precum iluzia controlului asupra viitorului, conservarea memoriei colective și patologiile contemporane legate de rațiune, construind ceea ce poate fi descris drept o proză de idei în care literatura însăși este pusă sub semnul întrebării ca formă de cunoaștere și de transmitere a experienței umane.

„Ceea ce putem ști" urmează să fie discutat în cadrul mai multor evenimente de carte din această toamnă, romanul fiind deja disponibil în traducere românească.