„Femeile și nebunia" de Phyllis Chesler, apărută în română la Editura Trei

Lucrarea „Femeile și nebunia", semnată de psihologul și activista feministă Phyllis Chesler și considerată un text fondator al criticii feministe asupra psihiatriei, a fost publicată pentru prima dată în limba română de Editura Trei, în colecția „Psihologia pentru toți".

Apărut inițial în 1972, volumul a schimbat în mod semnificativ modul în care cercetătorii și practicienii din domeniul sănătății mintale discută despre femei și despre diagnosticele psihiatrice. Chesler pornea de la o constatare documentată statistic: femeile ajungeau paciente psihiatrice în număr disproporționat față de bărbați, indiferent de comportamentul concret care conducea la internare. Cartea a fost revizuită și actualizată în 2005, extinzând analiza spre subiecte precum tulburările de alimentație și presiunea standardelor de frumusețe.

Miza centrală a lucrării este demontarea unui dublu standard aplicat femeilor în evaluarea psihologică și psihiatrică. Chesler demonstrează că afirmarea autonomiei — sexuale, economice sau intelectuale — a fost adesea tratată ca simptom patologic, nu ca exercitare firească a unor drepturi. Potrivit Bookhub, autoarea îmbină mărturiile a 60 de femei care au trăit experiențe în sistemul psihiatric cu o analiză a rolului feminin în viața reală, în literatură și în mitologie, pentru a evidenția mecanismele prin care diagnosticul a funcționat ca instrument de excludere și sancționare socială.

Receptarea cărții a fost profund divizată. Publicul larg a răspuns cu entuziasm — Bookhub notează că Chesler a primit peste zece mii de scrisori de la cititoare care îi confirmau observațiile —, iar The New York Times Book Review a descris-o drept „intensă, percutantă, remarcabilă" și „o contribuție de pionierat la transformarea gândirii și practicii psihiatrice prin perspectiva feministă". În mediul academic și profesional, însă, tezele sale au fost ignorate sau respinse; statisticile i-au fost contestate, iar autoarea a fost acuzată că exagerează și că romantizează arhetipurile feminine. Chesler înregistrează această experiență chiar în introducerea cărții, remarcând cu ironie că, spre deosebire de unele dintre femeile despre care scrie, nu a riscat să fie internată pentru că ideile ei îi ofensau pe cei din jur.

Traducerea română apare la distanță de peste cincizeci de ani de la prima ediție, într-un moment în care dezbaterile despre sănătatea mintală a femeilor, despre supradiagnosticare și despre inegalitățile de gen din sistemele medicale rămân active în spațiul public internațional.