Volumul „De la Ungaria Mare la România Mare. Sânge, rasă și națiune", semnat de patru cercetători, reconstituie istoria discursului eugenist din România și Ungaria între sfârșitul secolului al XIX-lea și al Doilea Război Mondial.
Un volum colectiv publicat recent la Editura Polirom reunește patru cercetători în jurul istoriei eugenismului din România și Ungaria, trasând carierele științifice ale eugeniștilor reprezentativi din cele două țări și contextul ideologic în care aceștia au activat.
Până nu demult, istoria eugeniei din Europa Centrală și de Est a rămas la marginea cercetării academice internaționale, deși fenomenul a avut o prezență consistentă în regiune. În intervalul cuprins între finalul secolului al XIX-lea și încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, cele două state au traversat transformări teritoriale și demografice majore, în cadrul cărora eugeniștii români, maghiari și germani au publicat studii, s-au organizat în societăți academice și au influențat politici sanitare, educaționale și de sănătate publică. O parte dintre aceștia au contribuit, în diferite grade, la formularea unor politici de excludere socială și purificare etnică, de la deportări și schimburi de populație până la Holocaust.
Cartea De la Ungaria Mare la România Mare. Sânge, rasă și națiune este semnată de Marius Turda, Zsuzsa Bokor, Tudor Georgescu și Adrian-Nicolae Furtună. Marius Turda, profesor la Universitatea Oxford Brookes și director al Centrului de Studii Umaniste Medicale al aceleiași instituții, este una dintre vocile de referință în istoriografia eugeniei europene. Publicațiile sale recente includ, potrivit Scena9, volumul „În căutarea românului perfect. Specific național, degenerare rasială și selecție socială în România modernă". Tudor Georgescu, doctor în istoria medicinei la Oxford Brookes, este autorul monografiei The Eugenic Fortress: The Transylvanian Saxon Experiment in Interwar Romania (2016), dedicată comunității săsești din Transilvania interbelică. Zsuzsa Bokor este cercetătoare la Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale din Cluj, cu formare în etnografie și antropologie culturală, iar Adrian-Nicolae Furtună activează ca doctorand la Institutul de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române.
Scena9 notează că volumul nu se limitează la o reconstituire istorică, ci situează autorii eugeniști discutați „în domeniul mai larg al istoriografiei, dar și în dezbaterile curente despre memorie, moșteniri culturale, istorie comună și, nu în ultimul rând, despre resurgența etnonaționalismelor". Relevanța demersului este amplificată de reapariția, în discursul public contemporan, a unor idei legate de „optimizare" sau „îmbunătățire genetică" — termeni noi care reformulează premise vechi.
Volumul urmează să fie prezentat în cadrul unor evenimente publice, oferind un punct de plecare pentru dezbateri mai largi despre moștenirea ideologică a eugenismului în spațiul central și est-european.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.