Erevanul lui Paradjanov: simboluri, memorie și rezistență

Criticul de film Flavia Dima a vizitat Erevanul în cadrul festivalului internațional de film Golden Apricot, consemnând pentru Scena9 o reflecție despre memoria culturală armeană, simbolurile naționale și modul în care un oraș își poartă istoria în spațiul public.

Armenia are o relație aparte cu propria memorie. Erevanul, atestat documentar din secolul al VIII-lea î.Hr. și aflat printre cele mai vechi așezări locuite continuu din lume, combină o arhitectură sovietică masivă — bulevarde largi, denumite după poeți, arhitecți și artiști — cu o modernitate surprinzătoare pentru un vizitator occidental. Orașul a traversat în secolul trecut traume care continuă să-i modeleze identitatea: genocidului armean din 1915, declanșat de Imperiul Otoman, i-a urmat, în 1921, Tratatul de la Kars, prin care sovieticii au cedat Turciei pământul pe care se înalță muntele Ararat, alături de capitala istorică Ani.

Tocmai de aceea, Araratul funcționează astăzi ca un simbol omniprezent în spațiul urban și comercial al Erevanului. Scena9 notează că imaginea muntelui apare pe sticle de apă și suc, pe etichete de coniac, ambalaje de ciocolată, pachete de țigări, insigne, garduri metalice și bijuterii vândute la târgul Vernissage — pretutindeni, cu excepția terenului pe care muntele se află efectiv. Această absență fizică transformată în prezență simbolică omniprezentă dă seama de o relație specifică cu pierderea și cu rezistența culturală.

Festivalul Golden Apricot, cel mai important for cinematografic din Armenia, a preluat în ediția sa din acest an tocmai această tensiune. Potrivit Scena9, sloganul ediției — „Be A Poem" (Fii un poem) — însoțit grafic de vârful Ararat, reprezintă un răspuns la celebra afirmație a filosofului Theodor Adorno conform căreia poezia ar fi imposibilă după Auschwitz. Organizatorii festivalului refuză defetismul acestei teze și propun, în schimb, existența prin beatitudine ca formă de rezistență, cu atât mai relevantă într-un deceniu marcat de noi tragedii, inclusiv în interiorul Armeniei.

Alături de Ararat, cel de-al doilea mare reper pe care Flavia Dima l-a căutat la Erevan a fost casa-muzeu a cineastului Serghei Paradjanov, autorul unor filme-cult precum Culoarea rodiilor. Scena9 observă că atât muntele, cât și Paradjanov s-au dovedit „elusivi" în parcursul prin oraș — o eluzivitate care reflectă modul în care simbolurile majore ale unei culturi pot fi simultan invocate pretutindeni și greu accesibile în materialitatea lor concretă.

Reportajul extins urmează să apară integral pe Scena9, ca document al unei călătorii culturale care ridică, printre altele, întrebări despre absența unor spații similare de dialog dedicat patrimoniului cinematografic în România.