Ecaterina Oproiu, portretizată într-un studiu academic la patru mâini

Un studiu academic dedicat Ecaterinei Oproiu, realizat de cercetătoarele Miruna Runcan și Ana Smaranda Teodorescu, propune o reconstituire a operei și activității jurnalistice a uneia dintre figurile reprezentative ale culturii române din a doua jumătate a secolului XX.

Ecaterina Oproiu, decedată în 2024 la vârsta de 94 de ani, și-a construit o carieră de excepție în presa culturală românească. A condus revista Cinema între 1965 și 1989, publicație de referință pentru generațiile de cinefili din perioada comunistă, și a semnat constant în România Liberă și alte publicații, adăugând acestor colaborări o activitate susținută de jurnalism televizat. Soția economistului Costin Murgescu, Oproiu a traversat, ca publicistă activă, evenimente istorice majore — de la instaurarea regimului comunist în România până la căderea Zidului Berlinului —, iar această biografie densă conferă textelor sale o complexitate aparte.

Potrivit Bookhub, cele două autoare au parcurs arhive extinse ale revistelor și ziarelor în care Oproiu a publicat, consultând totodată studiile care au analizat-o anterior. Volumul se sprijină pe un aparat teoretic solid: Erwin Goffman este citat prin lucrarea Viața cotidiană ca spectacol, care, notează Bookhub, „este una din cărțile care fundamentează cercetarea celor două autoare", nu o simplă referință de suprafață. Alături de Goffman, o bibliografie consistentă reunește numeroși alți autori, iar notele de subsol care însoțesc fiecare capitol sunt, în cea mai mare parte, elaborate și redactate conform standardelor academice internaționale.

Recenzia Bookhub semnalează totuși câteva rezerve. Capitolele nu sunt asumate individual sub semnătură, însă diferențele de stil dintre cele două autoare rămân vizibile și, pe alocuri, „stridente", ceea ce afectează coerența lecturii. Același text observă că intervenția unui redactor de carte ar fi putut uniformiza registrul stilistic și elimina unele formulări incompatibile cu nivelul unui studiu academic. Sunt menționate, de asemenea, erori de nume care se repetă în note — semn că nu sunt accidentale — și absența unui index, element considerat indispensabil unui volum de această natură.

Citatele integrate în text sunt apreciate ca bine selectate și funcționale argumentativ, susținând ideile dezvoltate de autoare fără a îngreuna parcursul analitic.

Volumul „Ecaterina Oproiu. Idolul și superproducția" se adaugă unui tip de cercetare dedicat marilor personalități ale presei culturale românești, reprezentând un punct de pornire util pentru studii ulterioare despre jurnalismul de film și critica de cinema din perioada comunistă.