Două debuturi românești în cinematografe: „Malul vânăt" și „Y"

Două filme de debut românești, „Malul vânăt" al regizoarei Andreea Borțun și „Y" cu Maria Popistașu în rol central, au intrat în cinematografe în aceeași perioadă, oferind publicului perspective radical diferite asupra cinematografiei locale contemporane.

„Malul vânăt" a ajuns în săli precedat de o așteptare considerabilă, alimentată de mai mulți factori: prezența actorului Sebastian Stan printre finanțatorii proiectului, scurtmetrajul „When Night Meets Dawn" (2021) al regizoarei, și discursul ambiționat construit în jurul filmului înainte de lansare. Turnajul a avut loc într-un sat de la Dunăre, din sudul țării, cu un amestec de actori profesioniști și amatori, miza declarată fiind ancorarea adâncă în geografia și ritmul locului.

Personajul central este Lavinia (Mihaela Subțirică), o femeie aflată între vârste și relații, cu un fiu adolescent, Dani (Ștefan Costea). Scena9 descrie filmul ca pe un proiect care „aspiră să impună o cosmogonie personală făcută din cicluri astrale, observație socială, arcuri narative elaborate", subliniind că Borțun nu urmărește să elucideze, ci să surprindă fragmente de existență. Aceeași publicație observă însă o tensiune internă a filmului: la sub 90 de minute, „Malul vânăt" încearcă să cuprindă mai mult decât îi permite durata, rezultând un ritm „hăcuit, grăbit, nefiresc". Potrivit Scena9, filmul „este fără îndoială ambițios, dar nu se ridică niciodată la intensitatea mizelor anunțate pe hârtie".

Deși această fractură structurală reprezintă o limită, ea împiedică totodată alunecarea spre estetism pur. Filmul propune numeroase soluții de mizanscenă — unghiuri neconvenționale, o atenție susținută față de lumină și topografie —, calități rare în peisajul producțiilor românești recente.

Cel de-al doilea debut, „Y", se distinge printr-o abordare diferită, cu Maria Popistașu în prim-plan. Dacă „Malul vânăt" mizează pe observație antropologică și mister, „Y" pare să funcționeze pe registre mai directe, cu o construcție narativă mai convențională, deși nu lipsită de ambiție.

Cele două filme configurează împreună un moment semnificativ pentru cinematografia română, în care voce feminine distincte propun viziuni personale despre identitate, comunitate și apartenență, deschizând întrebări despre direcțiile pe care industria locală le poate urma în anii următori.