Filosoful și eseistul Ciprian Vălcan semnează un volum memorialistic în care recuperează, prin filtrul nostalgiei și al umorului, universul copilăriei și adolescenței trăite în România comunistă.
Volumul Obiecte, ființe, himere de Ciprian Vălcan propune o incursiune memorialistică în universul copilăriei și adolescenței petrecute în România comunistă, structurată în cincisprezece capitole construite fiecare în jurul unui obiect, al unei persoane sau al unui obicei de familie.
Ciprian Vălcan este cunoscut publicului literar în primul rând ca filosof și eseist, iar această identitate intelectuală face ca noul său volum să ocupe un loc aparte în peisajul memorialisticii recente. Distanța dintre limbajul conceptual al filosofiei și notația autobiografică afectivă este, în mod obișnuit, considerabilă, însă autorul reușește să le articuleze coerent. Bookhub notează că volumul este „un locuitor straniu al lumii cărților lui Ciprian Vălcan", tocmai pentru că naratorul îmbracă haina copilului de odinioară, călătorind pe firul memoriei afective și decupând chipuri, momente și stări cu o libertate ce aparține mai degrabă prozei decât eseului filozofic.
Tabloul epocii comuniste târzii este reconstituit prin detalii recognoscibile: cozile la alimente, rafturile goale ale magazinelor, conservele de pește sau creveții vietnamezi, hainele de serie. Această latură austeră a istoriei colective este contrabalansată, potrivit aceleiași surse, de scene calde ale vieții de familie — bunicile care pregătesc mâncăruri tradiționale, vacanțele de vară la țară, momentele de sărbătoare cu carne de porc de la o rudă de la țară. Duioșia și umorul se împletesc fără a aluneca în sentimentalism sau malițiozitate.
Ceea ce conferă cărții o textură aparte este modul în care amintirile personale sunt țesute împreună cu referințe culturale din domenii diverse — mitologie, filozofie, literatură, științe. Bookhub subliniază că aceste trimiteri livrești „nu se resimt niciodată ca balast sau ca dorință expresă de epatare intelectuală", ci conjugă organic memorialistica cu eseistica. Titlul fiecărui capitol funcționează, în această logică, precum celebra madlenă proustiană, putând fi citit și ca text autonom, nu doar ca piesă dintr-un întreg.
Mizele cărții depășesc sfera strict personală: comunismul târziu ca experiență colectivă, relațiile de familie, formarea viitorului adult și documentarea unei epoci sunt paliere care se suprapun și se iluminează reciproc, oferind lecturi diferite în funcție de experiența fiecărui cititor.
Obiecte, ființe, himere urmează să fie prezentat publicului în cadrul unor întâlniri literare anunțate de editura care îl publică.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.