Romanul „Cartea verii" al scriitoarei finlandeze Tove Jansson propune un univers al copilăriei izolate, construit în jurul relației dintre o fetiță și bunica ei pe o insulă din arhipelagul suedez.
„Cartea verii" de Tove Jansson reconstituie, într-un cadru nordic austere și totodată intim, legătura neobișnuită dintre o fetiță pe nume Sophia și bunica ei, pe fondul pierderii mamei și al ritmului lent al vieții insulare.
Tove Jansson (1914–2001) s-a născut la Helsinki, într-o familie de artiști, și a crescut petrecând verile în arhipelagul Åland — un teritoriu care a devenit sursa de inspirație pentru o parte importantă a operei sale. Cunoscută la nivel internațional îndeosebi pentru seria Momin, tradusă în peste treizeci și cinci de limbi și adaptată în numeroase formate artistice, Jansson a construit o operă amplă, din care romanele pentru adulți, inclusiv „Cartea verii", reprezintă o dimensiune mai puțin explorată de publicul larg.
Acțiunea se desfășoară pe o insulă mică din Golful Suediei, unde Sophia locuiește alături de bunică și de tatăl ei. Spațiul este precis conturat: o casă solidă, cu pod plin de cutii și terasă împodobită cu flori, înconjurată de alge, peșteri, scoici și vegetație acvatică. Bookhub observă că „roata anotimpurilor este magică", iar descrierile naturii au rolul de a construi o atmosferă de paradis acvatic, în care fiecare zi aduce promisiuni noi.
Relația dintre cele două personaje centrale este inima cărții. Bunica apare ca o povestitoare abilă și o prezență puternică, pe care fetița o privește aproape cu venerație. Bookhub notează că Sophia „se poartă ca și cum ar deține adevărul absolut", o atitudine încurajată de bunică și descrisă ca salvatoare pentru un copil care traversează doliul după pierderea mamei. Limitele Sophiei — izolarea, dificultatea de a se raporta la alți copii sau la adulți din afara cercului restrâns — sunt compensate de imaginația comună a celor două și de umorul bunicii, care face imposibilă orice supărare de durată.
Cartea nu evită fragilitatea: cele două plâng și râd împreună, dorm în cort, adună ierburi în nopți cu lună și se pregătesc pentru furtuni. Misiunea bunicii, subliniată în recenzia Bookhub, este aceea de a-i arăta Sophiei că „nimeni nu obosește cercetând surprizele fiecărei zile" — o pedagogie a curiozității și a prezenței în lume.
Publicat inițial în 1972, romanul rămâne o lectură de referință în literatura scandinavă și urmează să fie redescoperit de cititorii români prin ediția disponibilă la editura Humanitas.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.