Benjamin Labatut, despre știință, ficțiune și limitele cunoașterii

Scriitorul chilian Benjamin Labatut a acordat revistei Scena9 un interviu în care reflectează asupra raportului dintre știință și literatură, a rolului ficțiunii în explorarea limitelor cunoașterii și a inteligenței artificiale, cu ocazia apariției romanului său MANIAC în traducere românească.

MANIAC, publicat la Editura Trei în colecția Anansi, în traducerea Andrei Matzal, reconstituie ficționalizat viața savantului John von Neumann — matematician, participant la Proiectul Manhattan și unul dintre pionierii ciberneticii și ai computerelor moderne. Romanul vine după Când nu mai înțelegem lumea, apărut în 2020 și tradus în română de Marin Mălaicu-Hondrari, carte care l-a consacrat pe Labatut pe scena literară internațională printr-un parcurs prin istoria recentă a științei, alături de figuri precum Karl Schwarzschild, Werner Heisenberg sau Erwin Schrödinger. Ambele cărți îmbină documentarea riguroasă cu speculația ficțională, o formulă care i-a adus autorului atât controverse, cât și nominalizări la premii importante.

Întrebat despre influența carierei sale jurnalistice de aproape două decenii asupra operei literare, Labatut respinge orice legătură directă. Scena9 citează răspunsul său: „Formarea unui scriitor nu e dată de ce apare în CV-ul lui sau de ce a fost nevoit să facă pentru bani." Autorul consideră că literatura se naște din obsesii cultivate deliberat, dintr-o „atracție profundă, aproape erotică, față de anumite aspecte ale lumii" — o orientare a atenției pe care o descrie drept armă, și nu ca metodă jurnalistică.

Această abordare se reflectă în modul în care Labatut construiește portretele interioare ale personajelor sale — oameni de știință surprinși în momentele de criză, la granița dintre geniu și colaps. Potrivit interviului publicat de Scena9, scriitorul se conectează la poveștile lor tocmai prin această formă de obsesie partajată, care îi permite să imagineze fragilitățile și revelațiile unor minți ce au reconfigurat înțelegerea lumii.

Titlul interviului — „Pământul de sub picioarele noastre nu este niciodată cu adevărat solid" — surprinde o temă centrală a întregii opere a lui Labatut: instabilitatea oricărui fundament al cunoașterii, fie el științific, filosofic sau existențial. Inteligența artificială, misterul și necesitatea de a păstra zone nedescifrate în interiorul uman sunt, potrivit aceluiași dialog, preocupări constante ale scriitorului.

Interviul a apărut inițial în numărul 6 al revistei Scena9 pe hârtie, iar varianta digitală este disponibilă pe site-ul publicației.