Criticul de artă italian Constantino D'Orazio propune o lectură a istoriei artei prin prisma a șase emoții fundamentale, într-un volum publicat în română de Editura Baroque Books & Arts.
Volumul „Arta în șase emoții" de Constantino D'Orazio a apărut în traducerea lui Mircea Vasilescu la Editura Baroque Books & Arts, aducând în spațiul cultural românesc o abordare neconvențională a istoriei artei, organizată nu cronologic, ci pe criterii emoționale.
Constantino D'Orazio este critic de artă italian cu o activitate extinsă în presa scrisă, radio și televiziune, acoperind atât arta veche, cât și cea contemporană. Lucrarea originală, publicată în 2024 sub titlul L'arte in sei emozioni, propune o grilă de lectură a marilor opere din patrimoniul universal prin intermediul a șase stări esențiale: dorința, delirul, bucuria, chinul, uimirea și îndoiala. Fiecăreia îi este dedicat un capitol distinct, în care autorul trece de la o analiză de ansamblu la una de detaliu, utilizând picturi și sculpturi reprezentative din diferite epoci.
Potrivit Bookhub, volumul este însoțit de o grafică îngrijită și de reproduceri ale operelor analizate, astfel încât lectura devine, în cuvintele recenziei, „o imaginară vizită la cele mai mari muzee de artă ale lumii". Cartea include și o introducere tematică — Arta, emoțiile noi — precum și o postfață care articulează legătura dintre secolele de creație artistică ale omenirii și sensibilitățile contemporane, intitulată Fața întunecată a emoțiilor azi.
Primul capitol este dedicat dorinței, iar D'Orazio recurge la figura poetei antice Sappho pentru a ilustra forța distructivă pe care această emoție o poate căpăta. Printre operele analizate se numără sculptura „Eros și Psyche", o replică romană din secolul I d.Hr. după un original grec din secolul II î.Hr., aflată la Musei Capitolini din Roma. Bookhub notează că, de-a lungul secolelor, reprezentarea dorinței a oscilat între erotismul de factură antică și aspirația spirituală, cu o ruptură semnificativă în Evul Mediu, când autoritatea bisericii a impus dihotomia dintre iubirea sacră și cea carnală. Secolul al XIX-lea readuce, în viziunea autorului, o franchețe a gestului afectiv în artă.
Al doilea capitol tratează delirul, iar opera centrală invocată este „Schimbarea la față" a lui Rafael Sanzio, realizată la comanda lui Giulio de' Medici. Bookhub relatează că pictorul a trăit el însuși o formă de delir în timpul elaborării lucrării, pe care nu a mai apucat să o finalizeze înainte de moarte. Această suprapunere între suferința creatorului și tema operei conferă analizei o dimensiune suplimentară, dincolo de simpla interpretare iconografică.
Cartea urmează să fie disponibilă publicului larg prin rețeaua librăriilor partenere ale editurii.
Surse
Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.