Cultură

Annie Ernaux, o anatomie a scrisului într-un volum epistolar

Redacția Radio 357·24 august 2026·2 min citit

„Scrisul ca un cuțit", cel mai recent volum al laureatei Nobel Annie Ernaux tradus în română, reconstituie un dialog despre creație purtat cu scriitorul Frédéric-Yves Jeannet.

„Scrisul ca un cuțit" de Annie Ernaux, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 2022, apare în română la Editura Trei, în colecția Anansi World Fiction, în traducerea Mădălinei Ghiu, marcând cea mai recentă apariție din opera scriitoarei franceze în spațiul editorial românesc.

Volumul nu este o carte de proză în sensul convențional, ci o corespondență digitală desfășurată pe parcursul unui an, între 2001 și 2002, între Ernaux și scriitorul Frédéric-Yves Jeannet. Acesta din urmă a invitat-o să reflecteze asupra circumstanțelor și motivațiilor scrisului său, iar răspunsurile scriitoarei alcătuiesc, în fapt, o radiografie a procesului creativ, de la sursele de inspirație până la raportul cu critica literară. Contextul acestui dialog are relevanță și biografică: Annie Ernaux a fost profesoară cea mai mare parte a vieții, iar scrisul a funcționat, în numeroase etape, ca activitate paralelă, desfășurată în răstimpuri câștigate din alte obligații.

Potrivit Bookhub, una dintre primele clarificări pe care Ernaux o face în dialog este că nu se consideră scriitoare în sensul profesional al termenului, ci „o persoană care scrie, care trebuie să scrie". Această distincție nu este un gest de modestie retorică, ci o poziționare față de literatura canonică și față de instituțiile care o legitimează. Scriitura sa se organizează în două forme principale: textele literare propriu-zise și o practică diaristică îndelungată, care include atât un jurnal intim, cât și un jurnal al scriiturii, în care consemnează îndoielile și dificultățile întâmpinate în procesul de elaborare.

Bookhub notează că, de-a lungul carierei, Ernaux s-a confruntat cu o critică „indiferentă la o altfel de literatură decât cea încadrată în canoane", scriitura sa fiind respinsă uneori din motive pe care volumul le descrie drept „politice, misogine sau conformiste". Opera sa abordează subiecte considerate tabu — avortul ilegal, divorțul, boala, relațiile dezechilibrate — cu o luciditate care a deranjat în mod repetat gustul literar dominant, chiar dacă același corpus a ajuns să fie recunoscut prin cel mai prestigios premiu literar internațional.

Dialogul dintre Ernaux și Jeannet funcționează astfel pe mai multe niveluri simultan: este o mărturie despre meșteșug, o reflecție asupra raportului dintre viață și text și o decontare cu mediul literar care a întâmpinat-o cu rezerve. Traducerea în română a volumului extinde accesul cititorului român la o dimensiune mai puțin vizibilă a operei Ernaux — cea a metaliteraturii și a autoanalizei — completând imaginea unei scriitoare ale cărei cărți continuă să apară la Editura Trei.

Surse

Articol redactat de Radio 357 pe baza surselor de mai sus. Citate scurte cu atribuire conform dreptului de citare.

podcasts