Alina Mungiu-Pippidi analizează deceniile de la frontiera de est a Europei

Politologa Alina Mungiu-Pippidi a publicat la Editura Polirom volumul „Război sau pace. Pseudo-jurnal de pe frontiera de est", o carte care îmbină experiența personală cu analiza politică și istorică a sud-estului european, de la mijlocul anilor 1980 până în prezent.

Cartea apare într-un moment în care conflictul de la granițele României și tensiunile din Orientul Mijlociu readuc în prim-plan întrebările despre securitate continentală și arhitectura geopolitică postbelică. Structurat în patru părți, volumul nu este un jurnal în sensul strict al termenului — evenimentele trăite sunt dublate de date analitice, iar împletirea celor două perspective urmărește să ofere un tablou coerent fără a pretinde rigoarea unei lucrări academice.

Prima secțiune, intitulată „Călătorii prin sfârșitul lumii", acoperă intervalul 1985–2014, două momente definitorii pentru istoria regiunii: venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov și, respectiv, ocuparea Crimeii de către Rusia. Potrivit analizei consemnate de Bookhub, teza centrală a autoarei este că „înainte de a fi geografică, lumea a fost ideologică" — o premisă aplicată cu precădere deceniilor de satelizare sovietică, în care apartenența la un bloc sau altul era determinată exclusiv de criteriul ideologic, fără nuanțe intermediare.

Mungiu-Pippidi descrie perioada 1985–1989 ca pe una a „perpetuei confuzii", în care sistemul comunist își trăia ultimii ani, dar lăsa urme adânci ce amenințau să destabilizeze și mai mult sud-estul continentului. Căderea Zidului Berlinului este tratată ca un punct de ruptură ireversibil, iar autoarea evocă traseul fostei Cortine de Fier cu o precizie aproape geografică: „această centură vie, verde, presărată cu morminte, taie câmpuri și păduri noi și vechi și e cea mai bine conservată graniță din lume", notează ea în volum.

Tranziția post-comunistă este analizată diferențiat, de la un stat la altul, Mungiu-Pippidi observând că ritmul dezghețului politic și ideologic nu a fost uniform, generând decalaje între fostele țări din bloc care rămân vizibile și astăzi. Confuziile interne, reconversiile nomenclaturii și tatonările economice sunt descrise ca fenomene structurale ale regiunii, nu ca accidente izolate.

Volumul urmărește firul narativ până în anii 2000 și dincolo de ei, când integrarea euro-atlantică a sud-estului european devenea o realitate — un proces ale cărui consecințe sunt puse în perspectivă directă cu tensiunile militare actuale de la frontiera de est a continentului.