Albert Moukheiber demontează miturile neuroștiințelor populare într-un nou volum

Volumul „Neuromania. Adevăr și fals despre creier" de Albert Moukheiber, apărut la Editura Trei în colecția „Psihologia pentru toți", propune o analiză critică a modului în care neuroștiințele sunt interpretate și comunicate în spațiul public.

Moukheiber este psiholog clinician, profesor și doctor în neuroștiințe, preocupat de zona de intersecție dintre psihologie și studiul creierului. Interesul său pentru aceste discipline nu provine exclusiv dintr-un traseu academic liniar, ci, potrivit unor declarații anterioare ale autorului, dintr-o experiență personală cu anxietatea și stresul trăite în adolescență. Această perspectivă biografică îi conferă o abordare care îmbină rigoarea științifică cu atenția față de experiența subiectivă a suferinței psihice.

Una dintre tezele centrale ale cărții vizează ruptura artificială dintre minte și corp, consolidată istoric prin tratarea psihologiei drept disciplină „literară" față de anatomia considerată științifică. Moukheiber argumentează că această separare a generat consecințe durabile asupra felului în care sunt înțelese și tratate tulburările psihice, inclusiv tendința de a le reduce la disfuncții biochimice cerebrale.

Bookhub notează că autorul pune sub semnul întrebării unul dintre cele mai răspândite locuri comune din discursul contemporan despre sănătatea mintală: ideea că echilibrul neurotransmițătorilor reprezintă explicația și soluția principală pentru suferința psihică. Moukheiber scrie că „mitul unei chimii a creierului al cărei dozaj corect ar fi cheia stărilor de spirit și fericirii noastre se păstrează totuși atât în rândul medicilor, cât și în cadrul publicului larg", adăugând că, deși inhibitorii de recaptare a serotoninei funcționează în anumite cazuri, mecanismul lor nu este pe deplin înțeles.

Poziția autorului nu este una de respingere a psihiatriei sau a tratamentelor medicamentoase, care ajută zilnic numeroși pacienți, ci o contestare a ipotezei că dezechilibrul chimic ar constitui o explicație suficientă și completă. Tulburările psihice, susține el, nu pot fi disociate de contextul de viață al individului — relații, presiuni sociale, cultură — și orice abordare care ignoră acești factori riscă să rămână parțială.

Cartea se înscrie într-un curent mai larg de revizuire critică a „neuromanii" — termenul desemnând tendința de a explica prin biologia creierului fenomene complexe precum fericirea, productivitatea sau inspirația, simplificând astfel realitatea psihică umană la parametri măsurabili și intervenții farmacologice. Volumul urmează să fie disponibil publicului român prin rețeaua de distribuție a Editurii Trei.