Ada Solomon despre Bucureștiul din filme, la deschiderea MuzA

Producătoarea Ada Solomon și arhitectul Ștefan Ghenciulescu au explorat relația dintre București și cinema într-un dialog public desfășurat la Palatul Creditului Funciar Rural, în cadrul programului de deschidere al MuzA – Muzeul de Arhitectură din România, inițiativă itinerantă a Ordinului Arhitecților din România.

MuzA se prezintă ca un muzeu călător, cu vocație de a apropia publicul de arhitectură prin evenimente, expoziții și dezbateri găzduite în spații cu valoare istorică sau simbolică. Prima expoziție a proiectului, intitulată Fantezia, a avut loc în Palatul Creditului Funciar Rural, iar dialogul dintre Solomon și Ghenciulescu a deschis programul public al instituției. Evenimentul a fost precedat de aproape 40 de minute de proiecție: un colaj montat de Marc Solomon din secvențe ale unor filme românești realizate în perioade diferite, de la Marilena de la P7 și Soldații. Poveste din Ferentari până la Toni Erdmann, Babardeală cu bucluc sau porno balamuc și Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii.

Imaginile au adus pe ecran tramvaie, troleibuze Ikarus, blocuri din epoca Ceaușescu, biserici strânse între clădiri, șantiere, mall-uri și cartiere periferice — un inventar vizual al unui oraș aflat în permanentă transformare și contradicție. Contextul a servit drept punct de plecare pentru o discuție despre felul în care filmul românesc reprezintă capitala și despre ce anume din realitatea urbană ajunge să fie înregistrat.

O temă recurentă în dezbaterile despre noul cinema românesc este că Bucureștiul apare pe ecran mai ales prin laturile sale degradate sau periferice. Ada Solomon respinge o asemenea reducere: „Nu e neapărat Bucureștiul urât. E și un București cu Louis Vuitton, e și un București în culori, un București monumental. E un București monumental degradat, e un București cu Casa Poporului în deschidere. Sigur, e și un București al cartierelor și e un București haotic, pentru că e un oraș haotic Bucureștiul." Diversitatea orașului este, în această lectură, nu o problemă de reprezentare, ci o realitate structurală.

Potrivit Scena9, Solomon a subliniat că aceeași diversitate face Bucureștiul dificil de filmat în mod uniform: a filma în Piața Palatului, spațiu controlabil și recognoscibil, este o cu totul altă experiență față de a filma în Ferentari, unde intervin relații sociale, reguli informale și provocări logistice specifice. Filmul nu are, în această perspectivă, rolul de a uniformiza imaginea orașului, ci de a o înregistra cu diferențele și asperitățile ei constitutive.

Dialogul dintre Ada Solomon și Ștefan Ghenciulescu rămâne parte din programul în curs al MuzA, care urmează să continue cu alte evenimente itinerante dedicate arhitecturii și memoriei urbane.